4 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASCUNZĂTOARE (pl. -tori) sf. 1 Loc unde se ascunde cineva sau ceva: să fugim cu toții în ascunzătorile codrilor (DLVR.) 2 fig.: nu avea ascunzători în sufletul său (CRG.).

ASCUNZĂTOARE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Ascunde + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOARE, ascunzători, s. f. Loc retras în care cineva se poate ascunde sau în care poate ascunde un obiect ca să nu fie văzut sau găsit de alții. V. tainiță. În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.

ASCUNZĂTOARE, ascunzători, s. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. – Din ascunz (prez. ind. al lui ascunde) + suf. -ătoare.

ASCUNZĂTOARE ~ori f. Loc în care se ascunde cineva sau ceva. A ieși din ~. /ascunz (a ascunde) + suf. ~ătoare

ascunzătoare f. loc de ascuns, de pândă.

ascunzătoare f., pl. orĭ. Loc de ascuns (de stat ascuns): a te răpezi din ascunzătoare. – Vechĭ ascunsoare.

ASCUNZĂTOR, -OARE, ascunzători, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. Care ascunde. 2. S. f. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. 3. S. n. (În sintagma) Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. – Ascunde + suf. -ătoare.

ascunzător, ~oare [At: I. RUSSET (1836), ap. HEM 1833 / Pl: ~i ~oare / E: ascunde + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care ascunde (1) ceva. 3-4 smf, a (Rar) (Persoană) care se ascunde (1) de cineva. 5 sf Loc în care poți ascunde (1) ceva sau pe cineva Si: ascunziș (1), (pop) tainiță, (îvp) ascunsoare (1), (îvr) ascunzătură (2). 6 sf Loc de pândă Si: ascunziș (2), (îvr) ascunsoare (2), ascunzătură (3).

ASCUNZĂTOR, -TOARE adj. sm. f. Care ascunde.

ASCUNZĂTU (pl. -turi) sf. 1 Faptul de a (se) ascunde 2 = ASCUNZĂTOARE.

ascunzător a. și m. care ascunde, făcând nevăzut și neauzit.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ascunzătoare s. f., g.-d. art. ascunzătorii; pl. ascunzători

ascunzătoare s. f., g.-d. art. ascunzătorii; pl. ascunzători

ascunzătoare s. f., g.-d. art. ascunzătorii; pl. ascunzători

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ASCUNZĂTOARE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

ASCUNZĂTOARE s. ascunziș, cotlon, (rar) ascunzătură, (pop.) tainiță, (Mold.) taină, (înv.) ascuns, ascunsoare. (Și-a găsit cu greu o ~.)

Intrare: ascunzătoare (loc)
ascunzătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorile
genitiv-dativ singular
  • ascunzători
  • ascunzătorii
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: ascunzătoare (persoană)
ascunzătoare2 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarei
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
  • ascunzătoare
  • ascunzătoareo
plural
  • ascunzătoarelor
Intrare: ascunzător (adj.)
ascunzător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarea
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorii
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarei
plural
  • ascunzători
  • ascunzătorilor
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
plural
Intrare: ascunzător (s.n.)
ascunzător3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorul
  • ascunzătoru‑
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarele
genitiv-dativ singular
  • ascunzător
  • ascunzătorului
plural
  • ascunzătoare
  • ascunzătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ascunzătoare, ascunzătorisubstantiv feminin

  • 1. Loc în care se poate ascunde cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. DLRLC
    • format_quote Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. DLRLC
    • format_quote În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. DLRLC
    • format_quote figurat O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166. DLRLC
etimologie:
  • Ascunde + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09

ascunzător, ascunzătoareadjectiv
ascunzător, ascunzătorisubstantiv masculin
ascunzătoare, ascunzătoaresubstantiv feminin

  • 1. (Persoană) care ascunde ceva. MDA2 DEX '09
etimologie:
  • Ascunde + sufix -ătoare. DEX '09

ascunzător, ascunzătoaresubstantiv neutru

  • chat_bubble (în) sintagmă Ascunzător de flăcări = piesă care se montează la gura țevii unei arme de foc pentru a micșora vizibilitatea flăcării exploziei. DEX '09
etimologie:
  • Ascunde + sufix -ătoare. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.