ASCUNZĂTOARE, ascunzători, s. f. Loc retras în care cineva se poate ascunde sau în care poate ascunde un obiect ca să nu fie văzut sau găsit de alții. V. tainiță. În ultimul timp îl auzeam cum se ridica din ascunzătoarea lui. SAHIA, N. 115. Pînă mîine... va scoate din ascunzătoare pe nelegiuitul făptuitor. GALACTION, O. I 256. În această ascunzătoare vei găsi niște haine și podoabe de împărăteasă. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. O suflare de vînt răzleață și molatecă, furișîndu-se din ascunzătoarea-i răcoroasă de frunziș întunecos, se abătu fără de veste peste întinderea înflorită din fața mea. HOGAȘ, M. N. 166.