arca sf [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 278/17 / Pl: ~le / E: tc arca] 1 (Reg; mpl)Temelie. 2 (Înv; fig; pentru sprijinitorii domnitorilor români la înalta Poartă) Protector. 3 (Îvr) Avocat. 4 (Îvr) Mijlocitor.

‡ARCA (pl. -cale) sf. 🔎 Sprijinitor, protector, înalt demnitar al Porții care lua sub protecțiunea sa pe Domnii romîni: dedease știre și la arcalele sale de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă (M.-COST.) [tc.].

arca vb. tr., refl. A (se) arcui. (< fr. arquer)

ARCA s. f. (Mold., ȚR) Protector, înalt demnitar al Porții, care sprijinea pe domnii români. A: [Matei-Vodă] dedesă știre și la arcalele sale, ce avea la împărăție, de sila ce-i făcea Vasilie-Vodă. M. COSTIN. B: Auzind Ștefan-Vodă de moartea arcalii lui și a nădejdii lui..., s-au întristat pînă în suflet. R. POPESCU. ♦︎ (Olt.) Avocat, mijlocitor. Sŭgla golnikĭ. Arca sau pîrîș (?) MARDARIE, 246. Hodatai (-do-). Solitoriu. Împăcătoriu. Arca. MARDARIE, 274. Etimologie: tc. arka. Cf. procator, urător.

arcá f. (turc. arka, dos, spate, sprijin, protecțiune, protector). L. V. Protector: dedese știre și la arcalele sale (Cost. I,306).

ARCĂ, arce, s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. Îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

arcă sf [At: MARIAN, NU. 337 / Pl: arce / E: it, lat arca] 1 (Îs) -ca lui Noe Corabia lui Noe. 2 (Fig; îas) îngrămădire de oameni și animale. 3 (Rar) Corabie. 4 (Înv; îs) -a alianței Chivotul legii.

*ARCĂ sf. Arca lui Noe, corabia în care s’a adăpostit Noe în timpul potopului (🖼 181) [lat.].

ARCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Arca lui Noe = corabia miticului Noe; fig. îngrămădire eterogenă de oameni și de animale. – Din it., lat. arca.

ARCĂ s. f. (Rar) Corabie. (Fig.) Mai fericit ca legendarul Noe, Din toată omenirea inundată În arca mea nu am decît o fată... Deasupra lumii noi plutim în voie. TOPÎRCEANU, M. 23. ◊ (De obicei în expr.) Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și animale.

ARCĂ s. f. (Rar) Corabie. ◊ Expr. Arca lui Noe = corabia lui Noe; fig. îngrămădire de oameni și de animale. – It. arca (lat. lit. arca).

ARCĂ s.f. Corabie legendară în care s-ar fi adăpostit Noe în timpul potopului; (p. ext.) corabie. [Pl. -ce. / < lat. arca].

ARCĂ s. f. (rar) corabie. (< it., lat. arca)

ARCĂ arce f. Vas mare cu pânze, folosit, în trecut, la transport. ◊ Arca lui Noe corabia legendară a lui Noe, supraviețuitorul potopului biblic. /<lat., it. arca

arcă f. corabia lui Noe.

*árcă f., pl. e (lat. arca, ladă. V. raclă). Corabia lui Noe. Arca alianțeĭ, chivotu, ladă în care Jidaniĭ păstraŭ tablele legiĭ.

arca vb., ind. prez. 3 sg. archează

arcă s. f., g.-d. art. arcei; pl. arce

arcă (rar) s. f., g.-d. art. arcei; pl. arce

arcă s. f., g.-d. art. arcei; pl. arce

arca s. v. APĂRĂTOR. BAZĂ. FUNDAMENT. FUNDAȚIE. OCROTITOR. PROTECTOR. SPRIJIN. SPRIJINITOR. SUSȚINĂTOR. TEMELIE.

ARCĂ s. v. corabie.

arcă s. v. CORABIE.

arcă (arce), s. f. – Corabie. Lat. arca (sec. XIX).

Arca lui Noe – În legenda biblică despre potop, se spune că Noe a luat în corabia sa cîte o pereche din tot ce exista ca viețuitoare pe pămînt. Din pricina aglomerării în aceeași biată navă a unei mulțimi atît de mari și de pestrițe, arca lui Noe a fost mai întîi folosită glumeț ca o imagine pentru o îngrămădire de oameni, apoi chiar de obiecte multiple și disparate. Cu timpul a devenit o expresie uzuală. O întîlnim la Heine, Alex. Dumas, Sadoveanu, Ehrenburg etc. lar în Sonete pluvioase Topîrceanu scrie: „Mai fericit ca legendarul Noe, / Din toată omenirea inundată, / În arca mea nu am decît o fată… / Deasupra lumii noi plutim în voie”. BIB.