2 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMNISTIE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

AMNISTIE, amnistii, s. f. Act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală pentru o infracțiune săvârșită. – Din fr. amnistie.

amnistie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 22 / Pl: ~ii / E: fr amnistie] (Jur) Act al puterii suverane, cu caracter colectiv, prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se suspendă pedeapsa Si: (pop) iertare obștească.

*AMNISTIE sf. Iertare ce se dă de șeful Statului celor care au comis ceva ilegal: ea se acordă în masă, nu individual, la toți cari s’au făcut vinovați de o anumită faptă și redă acestora toate drepturile pe care le aveau înainte de a fi urmăriți [fr. < gr.].

AMNISTIE, amnistii, s. f. Scoatere de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat.

AMNISTIE, amnistii, s. f. Scoaterea de sub sancțiunile legii a unui fapt penal sau civil, printr-un act al puterii de stat. – Fr. amnistie (< gr.).

AMNISTIE s.f. Măsură legislativă care desființează caracterul delictuos al unei infracțiuni, anulînd incriminarea și pedeapsa. [Gen. -iei. / < fr. amnistie, cf. it. amnistia < lat., gr. amnestia – uitare].

AMNISTIE s. f. act al puterii de stat prin care se înlătură răspunderea penală a unei infracțiuni. (< fr. amnistie, gr. amnestia, uitare)

AMNISTIE ~i f. Act al puterii de stat care anulează răspunderea penală pentru o infracțiune. ~ generală. [G.-D. amnistiei] /<fr. amnistie, germ. Amnestie

amnistie f. iertare colectivă acordată de un suveran (pentru crime politice).

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. [Pr.: -ti-a] – Din fr. amnistier.

amnistia vtr [At: DA / P: ~ti-a / Pzi: ~iez / V: ~nes~ / E: fr amnistier] A acorda amnistie.

*AMNISTIA (-tiez) vb. tr. A acorda amnistie [fr.].

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. – Pronunțat: -ti-a.

AMNISTIA, amnistiez, vb. I. Tranz. A acorda amnistie unui infractor. [Pr.: -ti-a] – Fr. amnistier.

AMNISTIA vb. I. tr. A acorda printr-o lege o amnistie. ♦ (Fig.) A ierta, a trece cu vederea. [Pron. -ti-a, p. i. 4 -iem, ger. -iind. / < fr. amnistier].

AMNISTIA vb. tr. a acorda o amnistie. (< fr. amnistier)

A AMNISTIA ~ez tranz. 1) (deținuți) A elibera printr-o amnistie. 2) fig. (persoane) A scuti de o pedeapsă; a ierta; a scuza. /<fr. amnistier

*amnestíe și amnistíe f. (vgr. amnestia; fr. amnistie, după ngr.). Ĭertare acordată în comun de șefu statuluĭ: a acorda amnistie unor dezertorĭ. V. grațiez.

*amnestiéz și amnistiéz, v. tr. (d. amnestie și amnistie; fr. amnistier). Acord amnistie: a amnistia niște dezertorĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile (desp. -ti-i-)

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile

amnistie s. f., art. amnistia, g.-d. art. amnistiei; pl. amnistii, art. amnistiile

amnistia (a ~) (desp. -ti-a) vb., ind. prez. 1 sg. amnistiez (desp. -ti-ez), 3 amnistia, 1 pl. amnistiem; conj. prez. 1 sg. să amnistiez, 3 să amnistieze; ger. amnistiind (desp. -ti-ind)

amnistia (a ~) (-ti-a) vb., ind. prez. 3 amnistiază, 1 pl. amnistiem (-ti-em); conj. prez. 3 să amnistieze; ger. amnistiind (-ti-ind)

amnistia vb. (sil. -ti-a), ind. prez. 1 sg. amnistiez, 3 sg. și pl. amnistiază, 1 pl. amnistiem (sil. -ti-em); conj. prez. 3 sg. și pl. amnistieze; ger. amnistiind (sil. -ti-ind)

amnistia (i-a) (ind. prez. 3 sg. și pl. amnistiază, 1 pl. amnistiem, ger. amnistiind)

Intrare: amnistie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnistie
  • amnistia
plural
  • amnistii
  • amnistiile
genitiv-dativ singular
  • amnistii
  • amnistiei
plural
  • amnistii
  • amnistiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amnestie
  • amnestia
plural
  • amnestii
  • amnestiile
genitiv-dativ singular
  • amnestii
  • amnestiei
plural
  • amnestii
  • amnestiilor
vocativ singular
plural
Intrare: amnistia
  • silabație: -ti-a info
verb (VT211)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnistia
  • amnistiere
  • amnistiat
  • amnistiatu‑
  • amnistiind
  • amnistiindu‑
singular plural
  • amnistia
  • amnistiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnistiez
(să)
  • amnistiez
  • amnistiam
  • amnistiai
  • amnistiasem
a II-a (tu)
  • amnistiezi
(să)
  • amnistiezi
  • amnistiai
  • amnistiași
  • amnistiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistia
  • amnistie
  • amnistiase
plural I (noi)
  • amnistiem
(să)
  • amnistiem
  • amnistiam
  • amnistiarăm
  • amnistiaserăm
  • amnistiasem
a II-a (voi)
  • amnistiați
(să)
  • amnistiați
  • amnistiați
  • amnistiarăți
  • amnistiaserăți
  • amnistiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnistia
(să)
  • amnistieze
  • amnistiau
  • amnistia
  • amnistiaseră
verb (VT211)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amnestia
  • amnestiere
  • amnestiat
  • amnestiatu‑
  • amnestiind
  • amnestiindu‑
singular plural
  • amnestia
  • amnestiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amnestiez
(să)
  • amnestiez
  • amnestiam
  • amnestiai
  • amnestiasem
a II-a (tu)
  • amnestiezi
(să)
  • amnestiezi
  • amnestiai
  • amnestiași
  • amnestiaseși
a III-a (el, ea)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestia
  • amnestie
  • amnestiase
plural I (noi)
  • amnestiem
(să)
  • amnestiem
  • amnestiam
  • amnestiarăm
  • amnestiaserăm
  • amnestiasem
a II-a (voi)
  • amnestiați
(să)
  • amnestiați
  • amnestiați
  • amnestiarăți
  • amnestiaserăți
  • amnestiaseți
a III-a (ei, ele)
  • amnestia
(să)
  • amnestieze
  • amnestiau
  • amnestia
  • amnestiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amnistie, amnistiisubstantiv feminin

  • 1. Act al puterii de stat prin care unei categorii întregi de indivizi sau de fapte penale (crime, delicte etc.) li se înlătură răspunderea penală și se suspendă pedeapsa; iertare obștească. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban
etimologie:

amnistia, amnistiezverb

  • 1. A acorda amnistie unui infractor; a scoate un delict de sub sancțiunile legii. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDA2 DN Șăineanu, ed. VI Scriban
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.