ADOPTARE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. ◊ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.

adoptare sf [At: DA ms / Pl: ~tări / E: adopta] 1 Înfiere. 2 Însușire a felului de a vedea al altuia. 3 Însușire a comportamentului altuia. 4 Acceptare a unei păreri, metode etc. 5 Alegere cu predilecție. 6 Acceptare (prin vot). 7 (Îs) ~ a legilor Votare a proiectelor de lege de către organele legislative.

*ADOPTARE sf. 1 ⚖️ Luare de suflet, înfiere ¶ 2 Faptul de a adopta (o părere, etc.), însușire, primire: ~a proiectului de lege; ~a unei mode ridicole.

ADOPTARE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. ◊ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.

ADOPTARE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta. 1. Adopție. 2. Însușire, acceptare a felului de a vedea al altuia, primire a unei păreri, a unei metode. ♦ Acceptare în urma unui vot. După adoptarea legilor de către Marea Adunare Națională, ele sînt semnate de președintele și de secretarul Prezidiului și publicate în Buletinul Oficial. CONST. R.P.R. 19.

ADOPTARE, adoptări, s. f. Acțiunea de a adopta.

ADOPTARE s.f. Acțiunea de a adopta. [< adopta].

adopta vt [At: CĂLINESCU, E. O. I, 233 / Pzi: adopt și -tez / E: fr adopter, lat adoptare] 1 A înfia un copil. 2 A-și însuși felul de a vedea al altuia. 3 A-și însuși comportamentul altuia. 4 A accepta o părere, o metodă etc. 5 A alege cu predilecție. 6 A accepta ceva (prin vot).

*ADOPTA (adopt, -tez) vb. tr. 1 ⚖️ A lua de suflet, a face pe cineva copil de suflet, a înfia: nu pot ~ decît persoanele care la epoca adopțiunii nu vor avea nici copii, nici descendenți legitimi (COD. -CIV.) ¶ 2 A-și însuși (o părere, un plan, etc); a primi ceva ca bun: comisiunea a adoptat proiectul de lege ¶ 3 A alege ceva ca fiind mai bun, mai plăcut, mai frumos, mai vrednic de urmat: au adoptat în totul moda din Paris [fr. < lat.].

ADOPTA, adopt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil după toate formele legale; a lua de suflet. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. ♦ Refl. pas. Planul se făcu, se adoptă și se puse în lucrare. NEGRUZZI, S. I 319. ♦ A accepta în urma unui vot. O lege se socotește adoptată dacă e votată de majoritatea simplă a Marii Adunări Naționale. CONST. R.P.R. 19. – Prez. ind. și: (1) adoptez.

ADOPTA, adopt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc; a accepta ceva în urma unui vot. – Fr. adopter (lat. lit. adoptare).

ADOPTA vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-și însuși felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecție, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adopt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren].

ADOPTA vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-și însuși felul de a fi al cuiva. ◊ a alege cu predilecție. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare)

A ADOPTA adopt tranz. 1) (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a înfia. 2) (păreri, idei, metode etc.) A accepta considerând valabil și urmând. 3)(legi, hotărâri) A aproba prin vot. /<fr. adopter, lat. adoptare

adoptà v. 1. a lua de suflet, a înfia; 2. a alege cu preferință pentru sine, a-și însuși: a adopta o părere; 3. a admite, a primi: Camera a adoptat legea.

*adópt, a -á, v. tr. (lat. adoptare. – Adópt, adopțĭ, adoptă; să adopte. V. optez). Iaŭ de suflet, înfiez: Augúst îl adoptă pe Tiberiŭ. Aleg, prefer, admit: a adopta o părere, o sistemă.

adoptare s. f., g.-d. art. adoptării; pl. adoptări

adoptare s. f., g.-d. art. adoptării; pl. adoptări

adoptare s. f. (sil. mf. ad-) → optare

adopta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. adopt, 2 sg. adopți, 3 adoptă; conj. prez. 1 sg. să adopt, 3 să adopte

adopta (a ~) vb., ind. prez. 3 adoptă

adopta vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. 1 sg. adopt, 3 sg. și pl. adoptă; conj. prez. 3 sg. și pl. adopte

adopt.

ADOPTARE s. v. înfiere.

ADOPTARE s. (JUR.) adopție, înfiere. (~ unui copil.)

ADOPTA vb. 1. v. înfia. 2. a-și însuși, a primi, (fig.) a îmbrățișa. (~ o nouă credință.)

ADOPTA vb. 1. (JUR.) a înfia. (~ un nou-născut.) 2. a-și însuși, a primi, (fig.) a îmbrățișa. (~ o nouă credință.)

A adopta ≠ a abandona, a respinge