3 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ABLEGAT, ablegați, s. m. Trimis extraordinar al papei. – Din fr. ablégat.

ablegat sm [At: DA / Pl: ~ați / E: lat ablegatus, fr ablégat, ger Ablegat] 1 Trimis al Papei. 2 (Trs; înv) Deputat.

ablegát s.m. 1 (bis.) Funcționar însărcinat de Papă cu misiuni speciale, reduse în prezent la rolul onorific de a se deplasa pentru a înmîna pălăria de cardinal, în momentul numirii, unui nou cardinal care nu se află la Roma. ♦ gener. Legat, trimis special al Papei. 2 (înv.) Deputat. • pl. -ți. /<it. ablegato, lat. ablegatus, fr. ablégat, germ. Ablegat.

ABLEGAT sm. 1 Trimis al papei către un cardinal nou numit 2 Trans. Deputat [fr.< lat.].

ABLEGAT s.m. Trimis al papei. [Cf. fr. ablégat, lat. ablegatus].

ablegat s. m. legat1 (2) al papei. (< fr. ablégat, lat. ablegatus, germ. Ablegat)

ablega vb. tr. a îndepărta. (< lat. ablegare)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ablegat (reg., înv.) (desp. a-ble-/ab-le-) s. m., pl. ablegați

ablegat (a-ble- / ab-le-) s. m., pl. ablegați

ablegat s. m. (sil. a-ble-; mf. ab-), pl. ablegați

ablegat s. m. (sil. mf. ab-), pl. ablegați

ablega vb., ind. prez. 3 sg. și pl. ablea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ablegat (ablegați), s. m. – Nunțiu, trimis apostolic. < Lat. „ablegatus” (sec. XVIII). Puțin întrebuințat.

Intrare: ablegat (part.)
ablegat2 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
  • ablega
  • ablegata
plural
  • ablegați
  • ablegații
  • ablegate
  • ablegatele
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
  • ablegate
  • ablegatei
plural
  • ablegați
  • ablegaților
  • ablegate
  • ablegatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ablegat (s.m.)
  • silabație: a-ble-gat, ab-le-gat info
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
plural
  • ablegați
  • ablegații
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
plural
  • ablegați
  • ablegaților
vocativ singular
  • ablegatule
  • ablegate
plural
  • ablegaților
Intrare: ablega
verb (VT78)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ablega
  • ablegare
  • ablegat
  • ablegatu‑
  • ablegând
  • ablegându‑
singular plural
  • ablea
  • ablegați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ableg
(să)
  • ableg
  • ablegam
  • ablegai
  • ablegasem
a II-a (tu)
  • ablegi
(să)
  • ablegi
  • ablegai
  • ablegași
  • ablegaseși
a III-a (el, ea)
  • ablea
(să)
  • ablege
  • ablega
  • ablegă
  • ablegase
plural I (noi)
  • ablegăm
(să)
  • ablegăm
  • ablegam
  • ablegarăm
  • ablegaserăm
  • ablegasem
a II-a (voi)
  • ablegați
(să)
  • ablegați
  • ablegați
  • ablegarăți
  • ablegaserăți
  • ablegaseți
a III-a (ei, ele)
  • ablea
(să)
  • ablege
  • ablegau
  • ablega
  • ablegaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ablegat, ablegațisubstantiv masculin

etimologie:

ablega, ablegverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.