O definiție pentru ablegat (adj.)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ablegát s. m. (sil. a-ble-; mf. ab-), pl. ablegáți

Intrare: ablegat (adj.)
  • silabație: a-ble-; mf. ab-
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ablegat
  • ablegatul
  • ablegatu‑
  • ablega
  • ablegata
plural
  • ablegați
  • ablegații
  • ablegate
  • ablegatele
genitiv-dativ singular
  • ablegat
  • ablegatului
  • ablegate
  • ablegatei
plural
  • ablegați
  • ablegaților
  • ablegate
  • ablegatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)