18 definiții pentru deputat (s.m.) ipotat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. ♦ (În România) Parlamentar, membru al Camerei Deputaților. 2. (Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din fr. député, it. deputato.

deputat1, ~ă smf [At: GOLESCU, Î. 21 / V: deap~, dip~, dipot~, ipot~, nipot~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr député, it deputato] 1 (Înv) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă Si: delegat, sol. 2 Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. 3 (Pop; rar) Consilier comunal.

deputat2 sn [At: DA ms / Pl: ? / E: lat deputatum] (Buc; iuz) Loc bun de cosit oferit unui pădurar.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului. 2. (Înv.) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. – Din fr. député, it. deputato.

DEPUTÁT, -Ă, deputați, -te, s. m. și f. 1. Persoană aleasă, prin vot, ca reprezentant al poporului într-un organ al puterii de stat. Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43. Astăzi oamenii muncii sînt aceia care propun pe cei mai vrednici, mai cinstiți și mai pricepuți dintre ei pentru funcția de deputat, de gospodar al treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617. La alegerile noastre libere de astăzi, reamintindu-ne imaginea deputaților de altădatăimagine a patriotismului de cafenea, a tăietorilor de cupoane, a trădării de patrie – ea reprezintă pentru noi o mărturie istorică. Mărturie a ticăloșiei și banditismului «deputaților» burghezo-moșierimii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1. 2. (învechit) Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă; delegat, sol. La 1460 domnul Vlad al V-lea, văzînd numeroasele biruințe ale turcilor, coprinderea Constantinopolului și groaza ce numele lor răspîndea în toată Europa, sfătuindu-se cu poporul, trimise deputați la Adrianopole și încheiară un tractat. BĂLCESCU, O. I 228. Deputații erau porunciți de Tomșa... să-și urmeze drumul la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 142.

DEPUTÁT, -Ă s.m. și f. 1. Persoană aleasă prin vot ca reprezentant al unei părți a populației într-un organ al puterii de stat. 2. Persoană însărcinată cu îndeplinirea unei misiuni. [Cf. fr. député, it. deputato].

DEPUTÁT, -Ă s. m. f. persoană aleasă într-un organ reprezentativ al puterii de stat. (< fr. député, lat. deputatus)

DEPUTÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. 1) Persoană aleasă pentru a face parte dintr-un organ reprezentativ al statului. 2) înv. Persoană împuternicită cu o misiune specială; delegat; sol; trimis. /<fr. députe

deputat m. reprezentant ales de popor și trimis în Adunarea legislativă numită Camera deputaților.

*deputát m. (fr. deputé, d. lat. de-putatus, tăĭat, adică „dezlipit”). Personagiŭ trimes în misiune de o națiune saŭ de un suveran (Se zice maĭ ales de cel care e trimes în adunarea numită cameră ca să se ocupe de interesele generale ale uneĭ țărĭ).

ex-deputat sm [At: COSTINESCU, 401 / Pl: ~ați / E: ex- + deputat] Fost deputat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEPUTÁT s. (POL.) (prin Transilv., ieșit din uz) ablegat.

DEPUTAT s. congresman, (prin Transilv., ieșit din uz) ablegat. (În unele state, ~ se numește congresman.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ADUNAREA DEPUTAȚILOR, camera inferioară a Parlamentului român, creată prin Constituția din 1866. Modul de alegere și de funcționare a suferit modificări de-a lungul timpului. A fost desființată prin decret la 5 sept. 1940. Și-a reluat activitatea în urma alegerilor din 20 mai 1990. V. și Parlament.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

deputat, deputați s. m. (intl.) complice.

Intrare: deputat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deputat
  • deputatul
  • deputatu‑
plural
  • deputați
  • deputații
genitiv-dativ singular
  • deputat
  • deputatului
plural
  • deputați
  • deputaților
vocativ singular
  • deputatule
  • deputate
plural
  • deputaților
ipotat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

deputat, -ă deputată ipotat

  • 1. Persoană aleasă pentru a face parte, pe o anumită perioadă, dintr-un organ reprezentativ al statului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • Alegerile de deputați pentru Marea Adunare Națională și pentru sfaturile populare se fac prin vot universal, egal, direct și secret. CONST. R.P.R. 43.
      surse: DLRLC
    • Astăzi oamenii muncii sînt aceia care propun pe cei mai vrednici, mai cinstiți și mai pricepuți dintre ei pentru funcția de deputat, de gospodar al treburilor obștești. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2617.
      surse: DLRLC
    • La alegerile noastre libere de astăzi, reamintindu-ne imaginea deputaților de altădată – imagine a patriotismului de cafenea, a tăietorilor de cupoane, a trădării de patrie – ea reprezintă pentru noi o mărturie istorică. Mărturie a ticăloșiei și banditismului «deputaților» burghezo-moșierimii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 373, 1/1.
      surse: DLRLC
  • 2. învechit Persoană aleasă și trimisă într-o misiune importantă.
    exemple
    • La 1460 domnul Vlad al V-lea, văzînd numeroasele biruințe ale turcilor, coprinderea Constantinopolului și groaza ce numele lor răspîndea în toată Europa, sfătuindu-se cu poporul, trimise deputați la Adrianopole și încheiară un tractat. BĂLCESCU, O. I 228.
      surse: DLRLC
    • Deputații erau porunciți de Tomșa... să-și urmeze drumul la Constantinopol. NEGRUZZI, S. I 142.
      surse: DLRLC

etimologie: