SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată sau socotită capabilă de mari nelegiuiri și crime; om mârșav, ticălos, criminal. ♦ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

scelerat, ~ă [At: NEGULICI / V: șc~ / Pl: ~ați, ~e / E: fr scélérat] (Liv) 1-2 smf, a Ticălos. 3-4 smf, a Criminal (1-2). 5 a ( D. fapte, acțiuni, însușiri etc. ale oamenilor) Care este caracteristic unui scelerat (1). 6 a Care aparține unui scelerat (1). 7 a Care este făcut de un scelerat Si: ticălos.

SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. (Livr.) Persoană vinovată de nelegiuiri, de crime sau socotită capabilă să le săvârșească; om mârșav, ticălos, criminal. ◊ (Adjectival) Om scelerat. – Din fr. scélérat, lat. sceleratus.

SCELERAT, -Ă, scelerați, -te, s. m. și f. Persoană vinovată de nelegiuiri și crime (sau socotită capabilă să le săvîrșească); mîrșav, ticălos, criminal. Strîngeți-vă rîndurile... Copleșiți prin impetuozitatea caracterului vostru pe toți scelerații, toți aristocrații. CAMIL PETRESCU, T. II 518. Durerea mea e mare... Și ea se mai mărește Fiindcă sceleratul ce l-a ucis trăiește! MACEDONSKI, O. II 159. Curata destăinuire a acestui scelerat... răsculă o mișcare de ură în toată adunarea. BĂLCESCU, O. I 103. ◊ (Adjectival) E autorul unor măsuri scelerate. BOGZA, A. Î. 507. Principi și miniștri scelerați. BOLINTINEANU, O. 258. – Variantă: (învechit) șcelerat, -ă (ALEXANDRESCU, M. 239) s. m. și f.

ȘCELERAT, -Ă adj.^[1] v. scelerat.

SCELERAT, -Ă adj., s.m. și f. Criminal, ucigaș, nelegiuit, mîrșav. [< fr. scélérat, cf. lat. sceleratus < scelus – omor, nelegiuire].

SCELERAT, -Ă adj., s. m. f. criminal, ucigaș, nelegiuit, ticălos. (< fr. schélérat, lat. sceleratus)

SCELERAT ~tă (~ți, ~te) și substantival livr. (despre persoane) Care a săvârșit sau este în stare să săvârșească o crimă; criminal. /<fr. scélerat

scelerat a. 1. culpabil sau capabil de crime mari; 2. criminal perfid. ║ m. om scelerat.

* scelerát, -ă adj. (lat. sceleratus). Criminal: suflet scelerat, purtare scelerată. Adv. În mod scelerat.

scelerată (livr.) s. f., g.-d. art. sceleratei; pl. scelerate

scelerată (livr.) s. f., g.-d. art. sceleratei; pl. scelerate

scelerată s. f., pl. scelerate

scelerat (pr. sce)

SCELERAT adj. v. ticălos.

SCELERAT adj. infam, josnic, mișel, mișelesc, mizerabil, mîrșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, rușinos, ticălos, (livr.) ignobil, sacrileg, (înv și pop.) parșiv, scîrnav, (Mold.) chiolhănos, (înv.) blestemățesc, fărădelege, scîrbavnic, scîrbelnic, scîrbit, verigaș, verigășos, (fig.) murdar, spurcat. (Faptă ~.)