17 definiții pentru încleia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCLEIA, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: înclei] – În + clei.

ÎNCLEIA, încleiez, vb. I. Tranz. 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. ♦ Refl. A se lipi. ♦ Refl. A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. ♦ Refl. A se face, a deveni cleios. ♦ Refl. Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. [Prez. ind. și: înclei] – În + clei.

încleia [At: NECULCE, ap. LET. II 249/16 / V: (cscj) înclei / Pzi: ~iez, înclei / E: în- + clei] 1 vt A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. Si: a încleioșa (1), (îns) a se înclicoși. 2 vr (Pex) A se lipi. 3 vr A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios Si: a se încleioșa (2). 4 vr A se face, a deveni cleios Si: a se încleioșa (3). 5 vr (Fig; d. fălci) A se încleșta (2). 6 vr (Fig; d. limbă) A se înțepeni. 7 vt A trata diferite produse semifabricate cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile.

ÎNCLEIA, încleiez și înclei, vb. I. 1. Tranz. A lipi cu clei; a unge cu clei (în vederea lipirii). Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. 2. Refl. A se lipi. În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. ♦ A se murdări de clei sau de ceva cleios. S-a încleiat pe mîini.Fig. (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. ♦ Fig. A se face cleios. Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. 3. Tranz. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. ♦ A acoperi cu scrobeală de amidon hîrtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. ♦ A trata cu un coloid pasta din care se face hîrtia, pentru a-i da consistență și rezistență. – Variantă: înclei vb. IV.

A ÎNCLEIA ~iez tranz. 1) A face să se încleie. 2) (materiale fibroase) A trata cu o soluție sau emulsie cleioasă (pentru a face rezistent sau impermeabil). 3) fam. (părți ale corpului, obiecte de îmbrăcăminte) A murdări cu ceva cleios. [Sil. în-cle-] /în + clei

A SE ÎNCLEIA mă înclei intranz. 1) (despre obiecte sau despre părți ale lor) A se împreuna cu ajutorul unei substanțe lipicioase. ◊ A i ~ (cuiva) fălcile a i se încleșta (cuiva) fălcile. A i ~ (cuiva) limba (în gură) a-i înțepeni (cuiva) limba (în gură). 2) (despre substanțe vâscoase) A adera rămânând prins (de alte obiecte). Aluatul s-a ~t de mâini. 3) A deveni cleios. Pâinea se încleie. /în + clei

ÎNCLEI vb. IV. v. încleia.

încléĭ și -ĭéz, a -ĭá v. tr. (Se conj. încleĭem, -ĭațĭ; -eind). Lipesc cu cleĭ, maĭ ales vorbind de lemne.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încleia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 încleia, 1 pl. încleiem; conj. prez. 1 sg. să încleiez, 3 să încleieze; ger. încleind

încleia (a ~) vb., ind. prez. 3 încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 încleieze; ger. încleind

încleia vb., ind. prez. 1 sg. încleiez, 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem; conj. prez. 3 sg. și pl. încleieze; ger. încleind

încleia (ind. prez. 3 sg. și pl. încleiază, 1 pl. încleiem)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

ÎNCLEIA vb. 1. a (se) lipi. 2. (TEHN.) a ancola.

A încleia ≠ a descleia, a dezlipi

Intrare: încleia
verb (VT213)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiere
  • ‑ncleiere
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiați
  • ‑ncleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleiez
  • ‑ncleiez
(să)
  • încleiez
  • ‑ncleiez
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (tu)
  • încleiezi
  • ‑ncleiezi
(să)
  • încleiezi
  • ‑ncleiezi
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiași
  • ‑ncleiași
  • încleiaseși
  • ‑ncleiaseși
a III-a (el, ea)
  • încleia
  • ‑ncleia
(să)
  • încleieze
  • ‑ncleieze
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiase
  • ‑ncleiase
plural I (noi)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
(să)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiarăm
  • ‑ncleiarăm
  • încleiaserăm
  • ‑ncleiaserăm
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (voi)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
(să)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiarăți
  • ‑ncleiarăți
  • încleiaserăți
  • ‑ncleiaserăți
  • încleiaseți
  • ‑ncleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleia
  • ‑ncleia
(să)
  • încleieze
  • ‑ncleieze
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiaseră
  • ‑ncleiaseră
încleia2 (1 -i) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT104)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiere
  • ‑ncleiere
  • încleiat
  • ‑ncleiat
  • încleiatu‑
  • ‑ncleiatu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiați
  • ‑ncleiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înclei
  • ‑nclei
(să)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (tu)
  • înclei
  • ‑nclei
(să)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiași
  • ‑ncleiași
  • încleiaseși
  • ‑ncleiaseși
a III-a (el, ea)
  • încleie
  • ‑ncleie
(să)
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiase
  • ‑ncleiase
plural I (noi)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
(să)
  • încleiem
  • ‑ncleiem
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleiarăm
  • ‑ncleiarăm
  • încleiaserăm
  • ‑ncleiaserăm
  • încleiasem
  • ‑ncleiasem
a II-a (voi)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
(să)
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleiarăți
  • ‑ncleiarăți
  • încleiaserăți
  • ‑ncleiaserăți
  • încleiaseți
  • ‑ncleiaseți
a III-a (ei, ele)
  • încleie
  • ‑ncleie
(să)
  • încleie
  • ‑ncleie
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • încleia
  • ‑ncleia
  • încleiaseră
  • ‑ncleiaseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleire
  • ‑ncleire
  • încleit
  • ‑ncleit
  • încleitu‑
  • ‑ncleitu‑
  • încleind
  • ‑ncleind
  • încleindu‑
  • ‑ncleindu‑
singular plural
  • încleiește
  • ‑ncleiește
  • încleiți
  • ‑ncleiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
(să)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleii
  • ‑ncleii
  • încleisem
  • ‑ncleisem
a II-a (tu)
  • încleiești
  • ‑ncleiești
(să)
  • încleiești
  • ‑ncleiești
  • încleiai
  • ‑ncleiai
  • încleiși
  • ‑ncleiși
  • încleiseși
  • ‑ncleiseși
a III-a (el, ea)
  • încleiește
  • ‑ncleiește
(să)
  • încleiască
  • ‑ncleiască
  • încleia
  • ‑ncleia
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleise
  • ‑ncleise
plural I (noi)
  • încleim
  • ‑ncleim
(să)
  • încleim
  • ‑ncleim
  • încleiam
  • ‑ncleiam
  • încleirăm
  • ‑ncleirăm
  • încleiserăm
  • ‑ncleiserăm
  • încleisem
  • ‑ncleisem
a II-a (voi)
  • încleiți
  • ‑ncleiți
(să)
  • încleiți
  • ‑ncleiți
  • încleiați
  • ‑ncleiați
  • încleirăți
  • ‑ncleirăți
  • încleiserăți
  • ‑ncleiserăți
  • încleiseți
  • ‑ncleiseți
a III-a (ei, ele)
  • încleiesc
  • ‑ncleiesc
(să)
  • încleiască
  • ‑ncleiască
  • încleiau
  • ‑ncleiau
  • înclei
  • ‑nclei
  • încleiseră
  • ‑ncleiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încleia, încleiezverb

  • 1. A unge, a îmbina și a fixa cu clei piese de lemn, hârtie etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: descleia
    • format_quote Patru doage își alege, Le-ntocmește, le-ncleiază. IOSIF, P. 73. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A se lipi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: lipi antonime: dezlipi
      • format_quote În pletele lui bogate... se-ncleiaseră acum bucăți de bălegar. GALAN, Z. R. 361. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se murdări, a se unge cu clei sau cu ceva cleios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-a încleiat pe mâini. DLRLC
    • 1.3. reflexiv A se face, a deveni cleios. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cu gura friptă, de i se încleia scuipatul. DELAVRANCEA, S. 14. DLRLC
    • 1.4. reflexiv figurat (Despre fălci) A se încleșta; (despre limbă) a se înțepeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ți se încleie limba în gură și începi a bolborosi turcește. CREANGĂ, P. 260. DLRLC
      • format_quote Valeu, că mi s-o încleiat fălcile. ALECSANDRI, T. I 45. DLRLC
  • 2. A trata diverse produse (semifabricate) cu soluții coloidale sau de amidon pentru a le face impermeabile. DEX '09 DEX '98
  • 3. A trata firele de urzeală cu o soluție sau o emulsie pentru a le face mai rezistente. DLRLC
    • 3.1. A acoperi cu scrobeală de amidon hârtiile fotografice înainte de a le face fotosensibile. DLRLC
    • 3.2. A trata cu un coloid pasta din care se face hârtia, pentru a-i da consistență și rezistență. DLRLC
etimologie:
  • În + clei DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.