40 de definiții pentru zgâria

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂRIA, zgârii, vb. I. 1. Tranz, și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. = clădire foarte înaltă, cu un număr mare de etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

zgâria [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 143r/26 / P: ~ri-a / V: (îvp) ~râia, zgăr~, (îrg) zdăr~, (Pzi: 3 zdarie), zdărâia, zder~, zgărâia, (înv) zgărăia, zdârăia, (reg) ~răia, zgăiera, zgărâia, zgher~, zdărla, zdârla, zdrighia, zdrâgăla, zdrâghia, zdrâjila, jgherăia, zdărâia, zgrăia / S și: sg~ / Pzi: 1 zgârii; 3 zgârie,[1] (înv) zgarie, zgarie) / E: ml *scaberare (<scaber)] 1-2 vtr A(-și) produce o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit Si: (reg) a căpăra (1), a zgăpăra, a zgrăbăla (1-2), a zgrepța (1-2), a zgrepțăna (1-2). 3 vt (Fig) A produce o senzație (auditivă) neplăcută. 4 vt A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul Si: a ustura. 5 vt (C. i. suprafețe) A lăsa o urmă (liniară), de mică adâncime, cu ajutorul unui corp dur și ascuțit Si: a cresta (4), a scrijeli (1), (rar) a scobi1 (1), a zgândări (4), (reg) a sfredeli. 6 smf (Pfm; îc) ~ie-brânză Zgârcit (4). 7 smf (Reg; îac) Negustoraș. 8 smi (Îc) ~ie-nori Construcție cu foarte multe etaje. 9 vt (C. i. pământul) A ara superficial. 10-11 vti (D. păsări sau animale; c. i. pământ) A săpa (superficial) cu ciocul, cu râtul, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc. pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică) Si: a scormoni (1), (pop) a săpa, (îrg) a zgârmăi (1), (reg) a scurmuzui. 12-13 vti (D. oameni; c. i. pământ, roci etc.) A face crestături, tăieturi (superficiale) cu unghiile, cu ajutorul unui instrument (ascuțit) etc. Si: a râcâi1 (1), a scrijeli (1), a scurma. 14-15 vti (Pex) A scrie apăsat. 16-17 vti (Pex; c. i. hârtie) A scrie o literatură de proastă calitate. 18 vi A ciocăni ușor cu unghiile. corectat(ă)

  1. În original, probabil incorect: zgâriie. — cata

ZGÂRIA, zgârii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. ♦ Tranz. A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a râcâi. ◊ Expr. A zgâria pământul = a ara superficial. A zgâria hârtia = a scrie o literatură proastă. 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. 3. Compuse: zgârie-brânză s. m. și f. invar. = epitet dat unui om zgârcit, avar, cărpănos; zgârie-nori s. m. invar. = clădire înaltă cu foarte multe etaje. [Pr.: ri-a] – Lat. *scaberare (< scaber).

A ZGÂRIA zgârii tranz. 1) (ființe sau părți ale corpului) A răni ușor (cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit). * Mâța blândă zgârie rău v. MÂȚĂ. 2) (obiecte) A tăia la suprafață lăsând o urmă; a scrijeli; a cresta. ◊ ~ pământul a ara rău. ~ hârtia a) a scrie neciteț și necaligrafic; b) a scrie literatură lipsită de valoare artistică. Zgârie-brânză calificativ dat unei persoane foarte zgârcite. Zgârie-nori clădire foarte înaltă, cu multe etaje. 3) (urechea, auzul) A supăra cu o senzație auditivă neplăcută. [Sil. -ri-a] /<lat. scaberare

zdârâia[1] v vz zgâria

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zgârâia[1] v vz zgâria corectat(ă)

  1. În original, fără accent — LauraGellner

zgîria vb. I.1 tr., refl. A(-și) face o rană superficială pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Îi venise să sară la ei, să-i zgîrie cu unghiile (STANCU). ◊ Zic. (intr.) Mîța blîndă zgîrie rău.(refl) M-am zgîriat într-o sîrmă.(refl. recipr.) Fetele se încăierau. ..,se zgîriau, se mușcau (M. I. CAR.). ◊ Fig. (tr) Invidia sau gelozia s-au ferit să-i zgîrie cristalul pur al entuziasmului (PER.). 2 tr. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută, supărătoare. Destul, că mă zgîrîi în ureche (HOG.). ♦ A produce o senzație de iritare; a ustura. Fumul, acum albăstrui, îi zgîrîia gîtlejul (POPOV.). 3 tr. A face pe o suprafață urme superficiale cu ajutorul unui corp ascuțit și dur; a cresta, a scrijeli. Ai grijă să nu zgîrii parchetul. * Compuse: (s.m. invar.) zgîrie-brînză = om zgîrcit, avar, cărpănos; zgîrie-nori = (calc după engl. „sky-scraper”, it. „gratta-nuvole”) clădire înaltă, cu foarte multe etaje. ♦ A ara superficial. 4 tr., intr. (despre păsări sau animale; compl. indică pămîntul) A săpa superficial cu ciocul, cu rîtul, cu ghearele pentru a scoate ceva la iveală sau pentru a face o gaură (mică). Cocoșul, zgîriind în bălegar, A dat de un mărgăritar (ARGH.). ♦ (tr.; despre oameni; compl. indică roci, scoarța copacilor etc) A face crestături, tăieturi superficiale; a rîcîi. Mi-am zgîriat Stăruitor în scoarța unui arbor numele (BLA.). ♦ (tr.) A scrie apăsat. ♦ Ext. (tr) A scrie prost. ◊ Expr. A zgîria hîrtia = a scrie o literatură proastă. ♦ (tr) A trece apăsat cu unghiile sau cu un obiect ascuțit fară a lăsa urme. Degetele... zgîrîiau plapoma, o atrăgeau spre dînsul (COCEA). • prez.ind. zgîrii. și (înv., pop.) zgîrîia, zgăria vb. I. /lat. *scaberare <scaber; cf. alb. shqerr.

ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. Tranz. 1. A face o tăietură sau o rană ușoară pe piele, cu unghia sau cu un obiect. ascuțit. V. juli. Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55. Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37. ◊ Absol. Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. ◊ Intranz. Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blîndă, ascund multă răutate. ♦ A face pe sticlă, pe metal etc. urme puțin adînci, cu un obiect ascuțit. Diamantul zgîrie sticla.Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242. ◊ Expr. A zgîria pămîntul = a ara numai la suprafață. Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115. A zgîria hîrtia, se spune, depreciativ, despre scriitori. (Atestat în forma zgîrîia) Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, D. 464. ♦ Fig. A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri; a cînta. O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART; S. M. 34. 2. Fig. A produce o impresie auditivă lipsită de armonie, a supăra auzul. Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat? – Georges...Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29. Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul; a ustura. Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG. – Pronunțat: -ri-a. – Variante zgăria (CREANGĂ, A.37), zgîrîia vb. I.

ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. 1. Tranz. și refl. A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. Mîța blîndă zgîrie rău, se spune despre oamenii fățarnici. ♦ A produce pe un obiect o rozătură, o julitură. ◊ Expr. A zgîria pămîntul = a ara superficial, la suprafață. A zgîria hîrtia = a scrie (prost). 2. Tranz. Fig. A produce o senzație auditivă neplăcută. ♦ A impresiona în mod neplăcut gustul; a ustura. – Lat. *scaberare (< scaber).

sgârià v. 1. a face o tăietură ușoară pe piele cu ceva ascuțit în vârf (unghie, ghiară, ac): pisica m’a sgâriat; 2. a roade d’asupra: gulerul îl sgârie; 3. a scrie rău: a sgâria hârtia. [Vechiu-rom. dărià, a sgâria («și își dăriea fața». MOXA) = slav. DŬRATI, SŬDRATI].

zdărîĭ și -riĭ, a -iá, V. zgîriĭ.

zgăriĭ și -rîĭ, a -iá, V. zgîrîĭ.

zgîriĭ și (nord) zgăriĭ, a -iá v. tr. (la Dos. zgărîĭ, zdărîĭ, zdăriĭ, zderiĭ, la Moxa dăriĭ, în Maram. dîrăĭ, d. vsl. dŭrati, drati, sŭ-drati, a. î. V. dîră, dîrăsc, dîrstă, zădărăsc, zdreanță). Julesc cu ghearele saŭ cu ghimpiĭ: pisica m’a zgîriat, m’am zgîriat pin mărăcinĭ. A zgîria hîrtia, a scrie fără talent. V. jărcănesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zgâria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 zgârie (desp. -ri-e), 1 pl. zgâriem; conj. prez. 1 și 2 sg. să zgârii, 3 să zgârie; imper. 2 sg. afirm. zgârie(-l, zgâri-o); ger. zgâriind (desp. -ri-ind)

zgâria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 zgârie (-ri-e), 1 pl. zgâriem; conj. prez. 3 să zgârie; ger. zgâriind (-ri-ind)

zgâria vb. (sil. -ri-a), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. zgârii, 3 sg. zgârie (sil. ri-e), 1 pl. zgâriem; ger. zgâriind (sil. -ri-ind)

zgîria (i-a) (ind. prez. 1 sg. zgîrii, 3 sg. și pl. zgîrie, 1 pl. zgîriem, ger. zgîriind)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂRIA vb. 1. (prin Transilv.) a (se) căpăra, a (se) dârâi, (prin Ban.) a (se) zgrăbăla. (L-a ~ pisica.) 2. v. scrijeli. 3. v. râcâi.

ZGÎRIA vb. 1. (prin Transilv.) a (se) căpăra, a (se) dîrîi, (prin Ban.) a (se) zgrăbăla. (L-a ~ pisica.) 2. a cresta, a scrijeli, (rar) a hîrșîi, a scobi, (înv.) a semna. (~ băncile cu briceagul.) 3. a rîcîi, (pop.) a zgrepțăna. (A ~ cu unghiile un obiect.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sgîria (-ii, -at), vb. – A rîcîi cu unghiile sau cu ghearele. – Var. zgîria. Megl. zgair, zgăirari. Lat. excoriāri „a strivi”, de la corium (Niermeyer 389), cf. it. scuoiato, prov. escoriatz (Rom., II, 341). Celelalte explicații par insuficiente: de la *sdîria < sl. sudrati „a rupe” (Cihac, II, 101; Bogrea, Dacor., IV, 845, unde se citează formele din sec. XVII, dăria, sderia, din sl., dar probabil diferite de vb. sgîria); din lat. *excariāre, de la caries (Pușcariu, ZRPh., XXVIII, 687; Pușcariu 1938; cf. împotrivă Philippide, II, 658); în relația cu *excarmĭnāre (Tiktin); de la un lat. *scabĭlāre, în loc de scabēre (Pascu, Arch. Rom., VI, 267); din v. germ. skeren, cf. calabr. sgarrare, milan. szagá (Pușcariu, Dacor., I, 604); din lat. scarificare (Giuglea, Dacor., V, 897; cf. REW 7662); din lat. *scaberāre < scaber (Candrea). Der. sgîrie-brînză, s. m. (avar, zgîrcit); sgîriac (var. sgîrieci), s. n. (compas de tîmplar); sgîrie-nori, s. m. (bloc înalt), traducere din fr. gratte-ciel; sgîrîietură, s. f. (tăietură superficială); sgîrios, adj. (care zgîrie).

ZGÎRIA, zgîrii, vb. I. ~ (din lat. excoriāre = a stîlci în bătaie < corium; cf. it. scuoiato, prov. escoriatz; celelalte explicații par insuficiente: 1. < *zdîria < sl. sŭdrati = a rupe; 2. < lat. *excariāre < caries; 3. < lat. *excarmĩnare; 4. < lat. scabĩlāre, în loc de scabēre; 5. < germ. ant. skeran; 6. < lat. *scaberāre < scaber)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se zgâria pe ochi expr. a se necăji, a se supăra; a-i părea rău (de cineva / de ceva).

Intrare: zgâria
  • silabație: zgâ-ri-a info
verb (VT103)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgâria
  • zgâriere
  • zgâriat
  • zgâriatu‑
  • zgâriind
  • zgâriindu‑
singular plural
  • zgârie
  • zgâriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârii
(să)
  • zgârii
  • zgâriam
  • zgâriai
  • zgâriasem
a II-a (tu)
  • zgârii
(să)
  • zgârii
  • zgâriai
  • zgâriași
  • zgâriaseși
a III-a (el, ea)
  • zgârie
(să)
  • zgârie
  • zgâria
  • zgârie
  • zgâriase
plural I (noi)
  • zgâriem
(să)
  • zgâriem
  • zgâriam
  • zgâriarăm
  • zgâriaserăm
  • zgâriasem
a II-a (voi)
  • zgâriați
(să)
  • zgâriați
  • zgâriați
  • zgâriarăți
  • zgâriaserăți
  • zgâriaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârie
(să)
  • zgârie
  • zgâriau
  • zgâria
  • zgâriaseră
zdârâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgheria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgârăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgărâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgărăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgăiera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrighia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrâjila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrâghia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdrâgăla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdârla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdârăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdărla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdărâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zdăria
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgăria
  • zgăriere
  • zgăriat
  • zgăriatu‑
  • zgăriind
  • zgăriindu‑
singular plural
  • zgărie
  • zgăriați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgării
(să)
  • zgării
  • zgăriam
  • zgăriai
  • zgăriasem
a II-a (tu)
  • zgării
(să)
  • zgării
  • zgăriai
  • zgăriași
  • zgăriaseși
a III-a (el, ea)
  • zgărie
(să)
  • zgărie
  • zgăria
  • zgărie
  • zgăriase
plural I (noi)
  • zgăriem
(să)
  • zgăriem
  • zgăriam
  • zgăriarăm
  • zgăriaserăm
  • zgăriasem
a II-a (voi)
  • zgăriați
(să)
  • zgăriați
  • zgăriați
  • zgăriarăți
  • zgăriaserăți
  • zgăriaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgărie
(să)
  • zgărie
  • zgăriau
  • zgăria
  • zgăriaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgârâia
  • zgârâiere
  • zgârâiat
  • zgârâiatu‑
  • zgârâiind
  • zgârâiindu‑
singular plural
  • zgârâie
  • zgârâiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgârâii
(să)
  • zgârâii
  • zgârâiam
  • zgârâiai
  • zgârâiasem
a II-a (tu)
  • zgârâii
(să)
  • zgârâii
  • zgârâiai
  • zgârâiași
  • zgârâiaseși
a III-a (el, ea)
  • zgârâie
(să)
  • zgârâie
  • zgârâia
  • zgârâie
  • zgârâiase
plural I (noi)
  • zgârâiem
(să)
  • zgârâiem
  • zgârâiam
  • zgârâiarăm
  • zgârâiaserăm
  • zgârâiasem
a II-a (voi)
  • zgârâiați
(să)
  • zgârâiați
  • zgârâiați
  • zgârâiarăți
  • zgârâiaserăți
  • zgârâiaseți
a III-a (ei, ele)
  • zgârâie
(să)
  • zgârâie
  • zgârâiau
  • zgârâia
  • zgârâiaseră
verb (VT103)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zderia
  • zderiere
  • zderiat
  • zderiatu‑
  • zderiind
  • zderiindu‑
singular plural
  • zderie
  • zderiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zderii
(să)
  • zderii
  • zderiam
  • zderiai
  • zderiasem
a II-a (tu)
  • zderii
(să)
  • zderii
  • zderiai
  • zderiași
  • zderiaseși
a III-a (el, ea)
  • zderie
(să)
  • zderie
  • zderia
  • zderie
  • zderiase
plural I (noi)
  • zderiem
(să)
  • zderiem
  • zderiam
  • zderiarăm
  • zderiaserăm
  • zderiasem
a II-a (voi)
  • zderiați
(să)
  • zderiați
  • zderiați
  • zderiarăți
  • zderiaserăți
  • zderiaseți
a III-a (ei, ele)
  • zderie
(să)
  • zderie
  • zderiau
  • zderia
  • zderiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgâria, zgâriiverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) face o rană ușoară pe piele cu unghiile, cu ghearele sau cu un obiect ascuțit. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Ramurile copacilor o izbeau peste față, crîngurile îi zgîriase mîinele, și ea tot înainte mergea. ISPIRESCU, L. 55. DLRLC
    • format_quote Și nu puteau scăpa bietele mîțe din mînile noastre, pînă ce nu ne zgîriau și ne stupeau. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Era bărbierit de curînd, cu un brici care zgîriase: dintr-o crestătură, în bărbia lată, cursese sîngele și peste rană lipise o foiță de țigară. C. PETRESCU, Î. II 171. DLRLC
    • 1.1. intranzitiv Mâța blândă zgârie rău, se spune despre oamenii care, sub o aparență blândă, ascund multă răutate. DLRLC NODEX
    • 1.2. tranzitiv A face pe un obiect o urmă superficială cu ajutorul unui corp ascuțit și dur. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Diamantul zgârie sticla. DLRLC
      • format_quote Mama... vă sfătuia cu emoție să nu umblați la mașină și să n-o zgîriați. PAS, Z. I 242. DLRLC
      • 1.2.1. figurat A atinge coardele unui instrument muzical pentru a scoate tonuri. DLRLC
        sinonime: cânta
        • format_quote O armonică își amestecă notele răgușite cu cele ascuțite ale unei mandoline, pe care o zgîrie cu foc un italian sentimental. BART, S. M. 34. DLRLC
      • chat_bubble A zgâria pământul = a ara superficial. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Zgîrii pămîntul și grîul îți dă la bob treizeci de boabe. DELAVRANCEA, O. II 115. DLRLC
      • chat_bubble A zgâria hârtia = a scrie literatură proastă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
        • format_quote Am rămas fără ochi de cînd zgîrîi hîrtia. STANCU, D. 464. DLRLC
      • chat_bubble A zgâria hârtia = a scrie neciteț și necaligrafic. NODEX
  • 2. tranzitiv figurat A produce o senzație auditivă neplăcută. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cum îl cheamă pe viitorul tău cumnat? – Georges... – Destul, că mă zgîrii în ureche. HOGAȘ, M. N. 29. DLRLC
    • format_quote Scotea... niște țiuituri din naiul lui, de zgîria și sfredelea auzul. ISPIRESCU, U. 110. DLRLC
    • 2.1. A impresiona în mod neplăcut gustul, mirosul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: ustura
      • format_quote Buruienile uscate (din spițerie)... răspîndind niște mirodenii doftoricești ce zgîriau pe gît. DEMETRESCU, la TDRG. DLRLC
  • 3. Compuse: DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • limba latină *scaberare (din scaber) DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.