17 definiții pentru zburda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.

zburda [At: ANON. CAR. / Pzi: 1 zburd, (înv) 3 ~dea / E: pbl ml *exburdare (cf lat burdus „catâr”)] 1 vi (D. copii; pex d. animale) A se juca sărind și alergând cu voioșie (excesivă) Si: a se zbengui (1), (rar) a zburdălnici (1), (pop) a se zbânțui (1), (reg) a se zbengheri (1), a se zbihui (1). 2 vi (Pex) A fi neastâmpărat Si: a se zbengui (2), (rar) a zburdălnici (2), (pop) a se zbânțui (2), (reg) a se zbengheri (2), a se zbihui (2). 3 vr (Reg) A se zbuciuma (3). 4 vi (Înv; fig) A duce o viață de petreceri, de dezmăț. 5 vim (Ccd) A avea poftă de petrecere, veselie etc. 6 vt (Rar; i. oameni) A înveseli. 7 vt (Pop; îe) A-i ~ (cuiva) inima A fi foarte vesel. 8 vt (Pop; îae) A avea chef de petreceri.

zburda vb. I. intr. 1 (despre copii sau, ext., despre animale) A alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii; a zburdălnici. Cum se văzu în parc, copilul începu a zburda prin iarbă. ◊ Expr. A zburda orzul (în cineva) v. orz. ◊ Fig. Mintea începe a-i zburda copilărește (REBR.). 2 Fig. A-și petrece timpul fară a-și asuma vreo răspundere, fară a avea vreo grijă; a se distra (ținîndu-se de ștrengării, de nebunii etc.). ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. A zburda de bine = a nu mai putea de bine. • prez.ind. zburd. /lat. *exburdare; cf. lat. burdus „catîr”.

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. – Et. nec.

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100. ♦ (Despre persoane) A face zburdălnicii, a se zbengui, a se juca zglobiu, a alerga cu voioșie. Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174. ♦ Fig. A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele. Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312. Scăpat dinfrîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a-i arde (cuiva) de ștrengării, de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039.

ZBURDA, zburd, vb. I. Intranz. A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta neserios. ◊ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de ștrengării.

A ZBURDA zburd intranz. A se juca sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a se zbengui; a se zbânțui; a se zbihui. /Orig. nec.

sburdà v. 1. a face mișcări repezi: caii sburdă prin ceairuri AL.; 2. a fi neastâmpărat: copii sburdă împrejurul său; 3. a se da petrecerilor: la bătrânețe îi mai sburdă AL. [Dintr’un primitiv burd (cf. sburdatic), de origină necunoscută]. ║ a. fig. efemer: dincolo de sburd’ această lume OD.

2) zburd, a v. intr. (poate vgerm. = ngerm. bürde, sarcină, adică „arunc sarcina”. Cp. și cu lat. burdus, catîr. V. îmburd). Sar jucîndu-mă, vorbind de vite. Fig. Mă joc alergînd, mă zbenguĭesc: copiiĭ zburdă. Petrec fără nicĭ o grijă, mă amuzez: a zburda de bine. V. intr. A-țĭ zburda a, a avea poftă de, a-țĭ arde de ceva. – Și -dez (Cost. I, 310, și Dos.). V. exult.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zburda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 2 sg. zburzi, 3 zburdă; conj. prez. 1 sg. să zburd, 3 să zburde

zburda (a ~) vb., ind. prez. 3 zburdă

zburda vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 3 sg. și pl. zburdă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBURDA vb. a se zbengui, a se zbânțui. (Toată ziua ~.)

ZBURDA vb. a se zbengui, a se zbînțui. (Toată ziua ~.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZBURDA, zburd, vb. I. ~ (prob. orig. onomatopeică ca și în zbănțui, zbengui, zbrehui2, etc.)

sburda (-d, -at), vb. – A se zbengui, a se juca. – Var. zburda. Origine necunoscută, probabil expresivă, ca în sbănțui, sbengui, sbrehui etc. Explicațiile incercate pînă acum nu sînt convingătoare: din sl., cf. pol., ceh. burda „pachet, bagaj” (Cihac, II, 328); din lat. exvǒlĭtāre (Geheeb, Jb., IV, 32); din lat. abhorrĭdus (Skok, ZRPh., XLIII, 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea, Dacor., III, 592); din germ. Bürde „încărcătură” (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd, s. n. (jucat, zbenguit), rar; sburdăciune, s. f. (nebunie, ștrengărie; desmăț); sburdalnic, adj. (jucăuș, vesel); sburdălnicie, s. f. (jucat, ștrengărie); sburdatic (var. sburdatec), adj. (ștrengar, jucăuș); îmburda, vb. (Trans., a răsturna, a întoarce), pe care Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR îl derivă de la un lat. *imburdāre, din burdus „catîr”.

Intrare: zburda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zburda
  • zburdare
  • zburdat
  • zburdatu‑
  • zburdând
  • zburdându‑
singular plural
  • zburdă
  • zburdați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zburd
(să)
  • zburd
  • zburdam
  • zburdai
  • zburdasem
a II-a (tu)
  • zburzi
(să)
  • zburzi
  • zburdai
  • zburdași
  • zburdaseși
a III-a (el, ea)
  • zburdă
(să)
  • zburde
  • zburda
  • zburdă
  • zburdase
plural I (noi)
  • zburdăm
(să)
  • zburdăm
  • zburdam
  • zburdarăm
  • zburdaserăm
  • zburdasem
a II-a (voi)
  • zburdați
(să)
  • zburdați
  • zburdați
  • zburdarăți
  • zburdaserăți
  • zburdaseți
a III-a (ei, ele)
  • zburdă
(să)
  • zburde
  • zburdau
  • zburda
  • zburdaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zburda, zburdverb

  • 1. (Despre animale) A alerga sprinten, sărind cu vioiciune încoace și încolo. DLRLC
    • format_quote În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. Țipau gîște și cotcodăceau găini; zburdau, prin soare, vițeluși porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. DLRLC
    • format_quote Purcelul atunci, plin de bucurie, începe a zburda prin bordei, dă un ropot pe sub lăiți, mai răstoarnă cîteva oale cu rîtul. CREANGĂ, P. 81. DLRLC
    • format_quote Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-și încorda. ALECSANDRI, P. I 100. DLRLC
  • 2. (Despre persoane) A sălta, a alerga sprinten încoace și încolo; a se zbengui, a se zbânțui, a se juca cu voioșie; a se ține de nebunii, a se arăta lipsit de seriozitate. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Petrișor zburdă într-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. DLRLC
    • format_quote Un cîrd de copii a trecut pe lîngă noi, spre plajă, cîntînd și zburdînd, ca o adiere de primăvară sănătoasă. STANCU, U.R.S.S. 198. DLRLC
    • format_quote Mergeam tot zburdînd și hîrjonindu-ne, de parcă nu eram noi rîioșii din Broșteni. CREANGĂ, A. 29. DLRLC
    • format_quote Pare c-am întinerit de 20 de ani... îmi vine tot să zburd. ALECSANDRI, T. I 174. DLRLC
    • 2.1. figurat A se ține de nebunii, a se arăta neserios; a-și face mendrele. DLRLC
      • format_quote Duțu își luă angajamentul solemn să nu zburde ca pe Bărăgan. C. PETRESCU, A. 312. DLRLC
      • format_quote Scăpat din frîul strîns al școalei, Neagu... zburdase în primul an, îmbătat de sentimentul libertății. Se credea bărbat. BART. E. 135. DLRLC
    • chat_bubble A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Iorgu-i tînăr și trebuie să-i iertăm, dacă-i zburdă inima. ALECNSADRI, T. 1039. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.