17 definiții pentru struji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti.

struji vt [At: VARLAAM, C. 431 / V: (îvr) ~ugi / Pzi: ~jesc / E: vsl строжити] 1 (Îvr; Mol; c. i. ființe, mai ales oameni sau părți ale corpului lor) A strivi (5). 2 (Pex) A schingiui (9). 3 (Reg; c. i. obiecte, de obicei friabile, sau părți ale acestora, părți ale plantelor etc.) A strivi (1). 4 (Mol; c. i. pene, ramuri, știuleți de porumb etc.) A curăța (de anumite părți nefolositoare, îndepărtându-le). 5 A smulge (anumite părți folositoare în vederea utilizării lor) Vz disloca. 6 (Pop; c. i. diferite materiale, piese etc.) A ciopli (5). 7 (Pex) A strunji.

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtând aceste părți; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua; p. ext. a prelucra la strung, a strunji. – Din sl. stružiti.

STRUJI, strujesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (Cu privire la știuleți de porumb, pene, ramuri etc.) A curăța de părțile nefolositoare, smulgîndu-le și îndepărtîndu-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. Struji frunze și mușchi de pe tufari. La TDRG. Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. 2. A da la strung; a strunji. Îmi petrec viața strujind pentru ei mînere de săbii. NEGRUZZI, S. III 280. Cîte trei sînt meșteri mari: Unul sulița-mi strujește. TEODORESCU, P. P. 86. ◊ Fig. Nu e dat tuturor a crea ziceri și a baga scalpelul în biata limbă, pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI, S. I 255. 3. (Rar) A strivi, a zdrobi. Măr în gură mi-am strujit. BIBICESCU, P. P. 255. – Variantă: strugi (I. IONESCU, M. 413) vb. IV.

A STRUJI ~esc tranz. 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (daltă, cuțit, bardă etc.). 2) (obiecte) A curăța de înveliș (coajă, piele, pănuși etc.). ~ un băț. /<sl. stružiti

strujì v. Mold. 1. a da la strug; 2. a curăța bobitele de pe struguri: când te-i sătura de strujit poame CR.; 3. a răzui. [Slav. STRUJĬTI, a rade, a da la strung].

strujésc v. tr. (vsl. stružiti, strugati, rad, răzuĭ, cĭoplesc, rînduĭesc. V. strug). Est. Cĭoplesc la strung, cu rindeaŭa, cu securea orĭ cu altceva. V. torn.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

struji (a ~) (a curăța) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, 3 sg. strujește, imperf. 1 strujeam; conj. prez. 1 sg. să strujesc, 3 să strujească

struji (a ~) (a curăța) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, imperf. 3 sg. strujea; conj. prez. 3 să strujească

struji (a curăța, a ciopli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. strujesc, imperf. 3 sg. strujea; conj. prez. 3 sg. și pl. strujească

strujesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRUJI vb. 1. v. strunji. 2. v. ciopli.

STRUJI vb. 1. a strunji, (rar) a strungări. (A ~ o piesă la strung.) 2. a ciopli, (Mold., Bucov. și Ban.) a ciocîrti. (~ lemnul cu cuțitul, cu barda.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

struji (-jesc, -it), vb.1. (Înv.) A rade, a răzui. – 2. A ciopli, a tăia, a dăltui. – 3. A strunji. – 4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri. Sl. stružiti „a răzui” (Tiktin; Conev 76), cf. bg. stražă, rus. stružitĭ.Der. struj, s. n. (Mold., rosătură la copitele cailor); strujan, s. m. (cocean de porumb), pe care Conev 51 îl derivă din sl. struženŭ; strujea, s. f. (așchie); strujitură, s. f. (obiect răzuit sau dezghiocat, talaș, șpan); strujac s. n. (Trans. de N, saltea); strujniță, s. f. (rindea, cuțitoi; strungul rotarului), din sb. stružnica; nestrunjit, adj. (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsál (Edelspacher 22). Cf. strung.

Intrare: struji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • struji
  • strujire
  • strujit
  • strujitu‑
  • strujind
  • strujindu‑
singular plural
  • strujește
  • strujiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strujesc
(să)
  • strujesc
  • strujeam
  • strujii
  • strujisem
a II-a (tu)
  • strujești
(să)
  • strujești
  • strujeai
  • strujiși
  • strujiseși
a III-a (el, ea)
  • strujește
(să)
  • strujească
  • strujea
  • struji
  • strujise
plural I (noi)
  • strujim
(să)
  • strujim
  • strujeam
  • strujirăm
  • strujiserăm
  • strujisem
a II-a (voi)
  • strujiți
(să)
  • strujiți
  • strujeați
  • strujirăți
  • strujiserăți
  • strujiseți
a III-a (ei, ele)
  • strujesc
(să)
  • strujească
  • strujeau
  • struji
  • strujiseră
verb (VT407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • strugi
  • strugire
  • strugit
  • strugitu‑
  • strugind
  • strugindu‑
singular plural
  • strugește
  • strugiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • strugesc
(să)
  • strugesc
  • strugeam
  • strugii
  • strugisem
a II-a (tu)
  • strugești
(să)
  • strugești
  • strugeai
  • strugiși
  • strugiseși
a III-a (el, ea)
  • strugește
(să)
  • strugească
  • strugea
  • strugi
  • strugise
plural I (noi)
  • strugim
(să)
  • strugim
  • strugeam
  • strugirăm
  • strugiserăm
  • strugisem
a II-a (voi)
  • strugiți
(să)
  • strugiți
  • strugeați
  • strugirăți
  • strugiserăți
  • strugiseți
a III-a (ei, ele)
  • strugesc
(să)
  • strugească
  • strugeau
  • strugi
  • strugiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

struji, strujescverb

regional
  • 1. A curăța pene, ramuri, știuleți de porumb etc. de părțile nefolositoare, smulgându-le și îndepărtându-le; a smulge anumite părți folositoare pentru a le utiliza. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Struji frunze și mușchi de pe tufari. La TDRG. DLRLC
    • format_quote Cînd te-i sătura de strujit pene, vei pisa malai. CREANGĂ, P. 5. DLRLC
  • 2. A ciopli un material cu cuțitul, cu dalta, cu rindeaua. DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune A prelucra la strung. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Îmi petrec viața strujind pentru ei mînere de săbii. NEGRUZZI, S. III 280. DLRLC
      • format_quote Cîte trei sînt meșteri mari: Unul sulița-mi strujește. TEODORESCU, P. P. 86. DLRLC
      • format_quote figurat Nu e dat tuturor a crea ziceri și a baga scalpelul în biata limbă, pentru a o struji cum li se pare. NEGRUZZI, S. I 255. DLRLC
  • 3. rar Strivi, zdrobi. DLRLC
    • format_quote Măr în gură mi-am strujit. BIBICESCU, P. P. 255. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.