PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrungă, s. f.] – Din sb. pastruga.

PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrungă s. f.] – Din sb. pastruga.

păstrugă sf [At: (a. 1749) GCR II, 43/2 / V: (îrg) pas~, pastrungă, ~ungă, pis~, pos~, postrungă, răst~, răstrungă / Pl: ~ugi / E: srb pastruga] 1 Pește marin din familia acipenseridelor, lung de 1,20 până la 2 m și având greutatea de 7-30 kg, cu botul lung și turtit ca ciocul de rață, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellatus). 2 (Reg; îe) A vorbi cegă și ~ A vorbi fleacuri, nimicuri.

PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește marin înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pântece, cu botul în formă de spadă, apreciat pentru carnea lui gustoasă (Acipenser stellalus). [Var.: păstrungă s. f.] – Din scr. pastruga.

PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește din familia sturionilor, cu corpul subțire, atingînd greutatea de 20 kg, cu botul lung în formă de spadă; trăiește în Marea Neagră și în Dunăre fiind apreciat pentru carnea lui gustoasă (Accipenser stellatus). Au prins... o păstrugă și trei sterpane. DAVIDOGLU, O. 45. Am poruncit păstrugă la grătar și vin la răcitoare. I. BOTEZ, ȘC. 153. – Variante: păstrungă (TEODORESCU, P. P. 500), postrugă (PĂSCULESCU, L. P. 175), postrungă. s. f.

PĂSTRUGĂ, păstrugi, s. f. Pește de Dunăre și mare, înrudit cu cega, cu corpul lung și subțire, cu pielea pestriță pe spate și gălbuie pe pîntece, cu botul în formă de spadă (Acipenser stellatus). [Var.: păstrungă, s. f.] – Sb. pastruga [din alte surse: Bg. pestruga; cf. Rus. sevr(i)uga]

PĂSTRUGĂ ~gi f. Pește marin de talie mare, cu botul plat și alungit ca un cioc de pasăre, pestriț pe spate și gălbui pe abdomen, apreciat pentru carnea lui gustoasă și icrele negre pe care le depune în râuri. [G.-D. păstrugii] /<sb. pastruga

păstrugă f. pește cu carne foarte gustoasă, ajunge până la 1½ metri lungime (Accipenser stellatus). [Serb. PASTRUGA, lit. pește pestriț (v. păstrăv)].

păstrúgă f., pl. ĭ (sîrb. pastruga, id.; rus. pestrúha, păstrăv. V. păstrăv). Un pește ganoid maĭ mare de cît cega și cu botu foarte ascuțit (acupenser stellatus). – În Olt. postrungă (ca ung. pisztrang), în Bas. pistrugă.

pastrugă sf vz păstrugă

pastrungă sf vz păstrugă

păstrungă¹ sf vz păstrugă

pistrugă sf vz păstrugă

postrugă sf vz păstrugă

postrungă² sf vz păstrungă^[1]

răstrugă sf vz păstrugă

răzdrugă sf vz păstrugă

POSTRUGĂ s. f. v. păstrugă.

POSTRUNGĂ s. f. v. păstrugă.

pistrúgă, V. păstrugă.

postrúngă, V. păstrugă.

păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi

păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi

păstrugă s. f., g.-d. art. păstrugii; pl. păstrugi

păstrugă

păstrugă (păstrugi), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser stellatus). – Var. postru(n)gă. Sb. pastruga, slov. postruga (Cihac, II, 253; Tiktin), din sl. pĭstrŭ „pătat”, cf. păstrăv.

PĂSTRUGĂ, păstrugi, s.f. Pește din fam. acipenseridae (sturioni), prezent în Marea Neagră și Marea Caspică și fluviile aferente, de 1-2 m lungime și o greutate între 20 și 60 kg, având pe corp scuturi mici dințate și altele mari, stelate, cu botul lung și lat ca de rață, fără franjuri, de la care se obțin icre cu bob mai mic, de culoare cenușie (Acipenser stellatus). – V. sturion