pușchea sf [At: KLEIN, D. 409 / V: (reg) fâșta, fâștie, fușcea, fuș~, fușteală, fustie (Pl: ~eli), pâș~, pusce, puscea, puschea, pustea, pușcea, pușche sn, ~ei sn, pușchie, ~uă, puștea / Pl: ~ele, (reg) pușchi / E: ml *pustella] 1 Veziculă dureroasă pe mucoasa cavității bucale, mai ales pe limbă Si: aftă, bășică, (îrg) pojghiță, purcelușă, pușchineață, mărgea. 2 (Fam; îe) ~(-ți) pe limbă(-ți) Ferească sfântul să nu se întâmple lucrul neplăcut despre care ai vorbit! 3 (Pex; îf pușcheî) Boală care se manifestă prin apariția unor pușchele (1).

PUȘCHEA, pușchele, s. f. (Popular) Bubă mică și dureroasă care se face uneori pe limbă. V. pustulă. Bolnav de pușchea. ȘEZ la TDRG. ◊ (Familiar, ca imprecație) Pușchea pe limbă (sau pe limbă-ți), se spune aceluia care îți anunță ceva neplăcut. (Cu pronunțare regională) Adeluța mea face manevre? Pușche pe limbă-ți cucoană! ALECSANDRI, T. 963.

PUȘCHEA ~ele f. pop. Umflătură mică și dureroasă care se face pe limbă. ◊ ~ pe limbă(-ți) nu vorbi lucruri nedorite (pentru ca să nu se împlinească). [Art. pușcheaua] /<lat. pustlella

pușcheá f., pl. ele (lat. pŭstella, pústula și púsula, pústulă, d. pus, puris, puroĭ; pv. postella, sp. postilla). Stomatită aftoasă, beșicuță pe limbă saŭ în alt loc al guriĭ. Pușchea pe limbă-țĭ, expresiune de cĭudă adresată unuĭa care-țĭ prezice ceva răŭ, și de aceĭa tu îĭ doreștĭ o pușchea pe limba luĭ cea rea. – Și pușteá.^[1]

fușchea sf vz pușchea

pâșchea sf vz pușchea

pusce sf vz pușchea

puscea sf vz pușchea

puschea sf vz pușchea

pustea sf vz pușchea

pușcea sf vz pușchea

pușche sn vz pușchea

pușcheauă sf vz pușchea

pușchei sn vz pușchea

pușchie sf vz pușchea

puștea sf vz pușchea

pușchie f. Mold. bășicuță pe limbă: pușchie pe limbă-ți! exclamațiune prezervativă la pomenirea unei nenorociri. [Lat. PUSTULA].

pușteá, V. pușchea.

!pușchea (pop.)/(reg.) pușche s. f., art. pușcheaua/pușchea, g.-d. art. pușchelei/pușchii; pl. pușchele/pușchi (și în: pușche(a) pe limbă-ți)

pușchea (pop.) s. f., art. pușcheaua, g.-d. art. pușchelei; pl. pușchele, art. pușchelele

pușchea s. f., art. pușcheaua, g.-d. art. pușchelei; pl. pușchele

PUȘCHEA s. (MED.) (înv.) pușchineață. (~ pe limbă.)

PUȘCHEA s. (MED.) (înv.) pușchineață. (~ pe limbă.)

pușche s. f. – Veziculă dureroasă (pe limbă). – Var. pușcheà, puște(a), puscea. Mr. pușcl’e „ciumă”. Lat. pŭstŭla (Pușcariu 1412; Candrea-Dens., 1486; REW 6867). Rezultatul pușche, normal (ca aurĭcŭla › ureche), a fost indicat de Candrea ca formă ipotetică, dar circulă în mod curent în Munt. (nu apare în ALR, II, 39, care menționează cuvîntul numai în Trans. și Mold.). Necesitatea unui lat. *pŭstĕlla (Pușcariu, Dimin., 172), *pŭstŭlĕlla (Tiktin) sau *pŭstŭlilla (Iordan, Dift., 59) nu este evidentă.

pușchia, pușchiele, s.f. (înv. și reg.) bășicuță (pe limbă).^[1]

pușchea pe limbă expr. nu cobi!; Doamne ferește!