35 de definiții pentru palancă (constr.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PALANCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.

PALANCĂ, palănci, s. f. 1. (Înv.) Palisadă (1). ◊ Expr. A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ, a doborî. 2. (Reg.) Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. – Din tc., pol. palanka, magh. palánk.

palancă1 [At: HERODOT (1645), 493 / V: (îrg) ~ngă, (reg) ba~, palan sn, palanc sn, ~ng sn, ~nt sn, pălan sn, pălanc sn, păl~ sn, păland sn, pălane snp, pălang sn, pălangă, pălant sn, pălănc sn, pălânc sn / Pl: ~lănci / E: tc palanka, pn palanka, mg palánk] 1 sf (Asr) Palisadă. 2 sf (Pex) Loc întărit pentru apărare, construit de obicei din lemn și pământ Si: cetate. 3 av Lungit la pământ. 4 av (Îe) A da (sau a face ceva) ~ la pământ A culca la pământ Si: a doborî. 5 sf (Reg; spc) Pădure doborâtă de vânt Si: (reg) plavie, picătură. 6 sf (Trs; pan; îf pălane) Parte bătută cu scânduri la pridvor. 7 sf (Prc; îf pălanc) Scândură. 8 sf (Reg; îf pălang) Par în care se pun oalele la uscat. 9 sf (Olt) Loc pe lângă casă împrejmuit cu scânduri groase, așezate puțin înclinat, în care se adăpostesc iarna oile sau caprele. 10 sf (Reg) Constmcție rudimentară de adăpostit oile și caprele. 11 sf (Reg) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut în câmp sau la munte din doi stâlpi înfipți în pământ, care susțin prăjini peste care se pun paie, frunziș sau stuf. 12 sf (Olt) Plasă în prelungirea acoperișului casei, pentru a-l adăposti de intemperii. 13 sf (Olt) Șopron lipit de o clădire. 14 sf (Olt) Șopron deschis. 15 sf (Reg; îf palangă) Acoperământ de lemn care adăpostește cuptorul construit afară din casă. 16 sf (Trs) Acoperământ al unui gard sau al unei porți. 17 sf (Ban) Fiecare dintre parii groși din care se fac garduri sau pe care se împletesc nuiele la casele ai căror pereți sunt făcuți din gard de nuiele. 18 sf (Reg) Fiecare dintre bârnele pe care se urcă butucii în vagoane. 19 sf (Reg) Rangă pe care se urcă trunchiurile la joagăr. 20 sf (Reg) Punte a stavilei. 21 sf (Reg) Postată. 22 sf (Reg) Epitet pentru un cal slab sau rău.

PALANCĂ1, palănci, s. f. 1. (Învechit) Întăritură făcută în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal sau din pari groși înfipți în pămînt. Bătrînul vizir prezida la facerea podului, al cărui cap era ocrotit, ca de o palancă, de cetățuia din insulă. BĂLCESCU, O. II 84. ◊ Expr. A face (sau a da) palancă = a culca la pămînt, a doborî. Și eu fuga și ea fuga, pînă ce dăm cînepa toată palancă la pămînt. CREANGĂ, A. 49. 2. (Ban., Olt.) Adăpost rudimentar pentru vite, făcut la cîmp din furci înfipte în pămînt și din pari așezați orizontal, pe care se pun paie sau stuf. – Variantă: palangă (STANCU, D. 216) s. f.

PALANCĂ1 palănci f. 1) înv. Construcție primitivă de fortificație, făcută din trunchiuri de copaci, așezate orizontal, sau din pari groși bătuți în pământ și legați între ei; palisadă. 2) reg. Construcție rudimentară folosită ca gard sau ca adăpost pentru animale. /<pol. palanka, ung. palánk

palancă f. întăritură cu pari înfipți în pământ. [Pol. PALANKA, scândură]. ║ adv. grămadă: dăm cânepa toată palancă la pământ POP.

2) paláncă f., pl. e și pălăncĭ (pol. palanka, turc. -nka și -nga, d. it. palanca, de unde și fr. palanque, palisadă. V. palanc, părîngă și palisadă). Întăritură de buștenĭ ș. a.: pălăncĭ și părcane de apărare (Muste, Let. III, 86). V. parcan.

palang sn vz palancă1[1] modificată

  1. În original, cuv. principal este tipărit în forma pălancă1, care este de fapt o variantă a cuv. palancă1. Alte variante ale aceluiași cuvânt sunt trimise direct la forma palancă1 LauraGellner

pălânc[1] sn vz palancă1 corectat(ă)

  1. În original, incorect tipărit: pălâc. O confirmă forma acestei variante în definiția principală și analogia cu celelalte variante ale cuv. palancă1 LauraGellner

2) palánc n., pl. urĭ, și palán, pl. e (ung. palánk, par, palisadă, d. it. palanca. V. palancă 2). Trans. Munt. Gard de scîndurĭ groase orĭ de parĭ groșĭ. (Cel de scîndurĭ supțirĭ se numește ulucă, mold. zaplaz). – Și pălan, pl. e, și pălant, pl. e și urĭ. V. stobor.

1) palánc n., pl. e și urĭ (it. palanco, a. î.). Mar. Sistemă compusă din doŭă macarale p. a rîdica greutățĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci (în expr.)

palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci

palancă s. f., g.-d. art. palăncii; pl. palănci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PALANCĂ s. v. palisadă, staul.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

palancă (pălănci), s. f. – Loc îngrădit, împrejmuire, estacadă, palisadă. – Var. palangă, țarc. It. palanca, prin intermediul pol. palanka, tc. palanka, palanga (Cihac, II, 239). Sec. XVII. E dubletul lui palan (var. pălan(g), palant, palanc), s. n. (Trans., țarc, împrejmuire), din mag. palánk (REW 6455; Gáldi, Dict., 148). Palangă, s. f. (pîrghie, bară) este rezultatul unei confuzii cu palanță.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

palant, palanturi, (pălant), s.n. – (reg.) 1. Gard din scânduri în jurul curților sau al grădinilor (Papahagi, 1925; ALRRM, 1971: 281). 2. Palant de p’tiatră „zid (din cărămidă sau din piatră de carieră)” (ALRRM, 1971: 148): „Este-on pământ înhârluit, / Cu pălant e d-îngrădit” (Bârlea, 1924: 21). Atestat și în Maram. din dreapta Tisei, în var. pălant „gard de scânduri” (loc. Biserica Albă). – Var. a lui palanc < magh. pálank „par” (Scriban); din germ. Planke „scândură” (Țurcanu, 2005); din magh. palánta (MDA).

palant, -uri, (pălant), s.n. – 1. Gard din scânduri în jurul curților sau al grădinilor (Papahagi 1925; ALR 1971: 281). 2. Palant de p’tiatră „zid (din cărămidă sau din piatră de carieră)” (ALR 1971: 148): „Este-on pământ înhârluit, / Cu pălant e d-îngrădit” (Bârlea 1924: 21). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei (DRT). -Din palanc, palancă (< tc. palanka, magh. pálank); Din germ. Planke „scândură” (Țurcanu 2005).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face palancă expr. a istovi / a extenua / a ucide pe cineva prin exces de sex.

Intrare: palancă (constr.)
substantiv feminin (F74)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palancă
  • palanca
plural
  • palănci
  • palăncile
genitiv-dativ singular
  • palănci
  • palăncii
plural
  • palănci
  • palăncilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palan
  • palanul
  • palanu‑
plural
  • palane
  • palanele
genitiv-dativ singular
  • palan
  • palanului
plural
  • palane
  • palanelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palanc
  • palancul
  • palancu‑
plural
  • palance
  • palancele
genitiv-dativ singular
  • palanc
  • palancului
plural
  • palance
  • palancelor
vocativ singular
plural
palang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F75)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palangă
  • palanga
plural
  • palăngi
  • palăngile
genitiv-dativ singular
  • palăngi
  • palăngii
plural
  • palăngi
  • palăngilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălant
  • pălantul
plural
  • pălanturi
  • pălanturile
genitiv-dativ singular
  • pălant
  • pălantului
plural
  • pălanturi
  • pălanturilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălan
  • pălanul
  • pălanu‑
plural
  • pălanuri
  • pălanurile
genitiv-dativ singular
  • pălan
  • pălanului
plural
  • pălanuri
  • pălanurilor
vocativ singular
plural
pălanc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălancă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păland
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălang
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălangă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
păland
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălănc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pălânc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

palancă, palăncisubstantiv feminin

  • 1. învechit Palisadă; întăritură făcută în scopuri militare, din trunchiuri de copaci așezate orizontal sau din pari groși înfipți în pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: palisadă
    • format_quote Bătrînul vizir prezida la facerea podului, al cărui cap era ocrotit, ca de o palancă, de cetățuia din insulă. BĂLCESCU, O. II 84. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a da ceva) palancă (la pământ) = a culca la pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: doborî
      • format_quote Și eu fuga și ea fuga, pînă ce dădu cînepa toată palancă la pămînt. CREANGĂ, A. 49. DLRLC
  • 2. regional Nume dat unor construcții rudimentare, folosite ca gard, ca adăpost pentru animale etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: staul
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.