12 definiții pentru negociatoare
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
- tezaur (1)
Explicative DEX
NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.
NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia). [Pr.: -ci-a-] – Din fr. négociateur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEGOCIATOR, -OARE, negociatori, -oare, s. m. și f. Persoană care negociază (în numele său sau din însărcinarea altuia).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEGOCIATOR, -OARE s.m. și f. Cel care negociază. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. négociateur, lat. negotiator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NEGOCIATOR, -OARE s. m. f. cel care negociază. (< fr. négociateur, lat. negotiator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
NEGOCIATOR ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care negociază. [Sil. -ci-a-] /<fr. négociateur
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*negociatór, -oáre adj. și s. Care negociază: negociatoriĭ tratatelor de la Westfalia s’aŭ întrunit la Onasbrück și la Münster.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
negociatoare (desp. -ci-a-) s. f., g.-d. art. negociatoarei; pl. negociatoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
negociatoare (-ci-a-) s. f., g.-d. art. negociatoarei; pl. negociatoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
negociatoare s. f. (sil. -ci-a-), g.-d. art. negociatoarei; pl. negociatoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
NEGOCIATOR s. v. comerciant, negustor.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
negociator s. v. COMERCIANT. NEGUSTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
NEGOCIATOR, -OARE s. m. și f. 1. (Învechit) Negustor (2). Versuri... cetățeanului și marelui negoțiator din Pesta (a. 1816). bv iii, 155/30. 2. Persoană care negociază (1) (în numele său sau al altuia); (învechit) negociant (2), (învechit, rar) neguțător (v. negustor 1). Dacă împotriva vrăjmașilor statului se orînduiesc generali și negoțiatori iscusiți, împotriva desfrînării și a vițiurilor care dărăpănă toate trebuie să se înto[c]mească legi și virtuți care pot a restatornici toate. cr (1832), 791/27, cf. costinescu. Negoțiatoriu... al tractatului de comerciu. lm, cf. alexi, w. Din negociatorul sincer și autorizat el face un spion. iorga, l. i, 326. Turcii au numit domn în Moldova pe Nicolaie Mavrocordat..., negociatorul păcii de la Carlovitz. OȚETEA, T. v. 29. – Pronunțat : -ci-a-. – pl.: negociatori, -oare. – Și: (învechit) negoțiator, -oare, negoțiatoriu, -orie s. m. și f. – Din fr. négociateur, lat. negotiator.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Lucy_Light
- acțiuni
- silabație: -ci-a-
substantiv feminin (F103) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
negociator, negociatorisubstantiv masculin negociatoare, negociatoaresubstantiv feminin
- sinonime: comerciant negustor
etimologie:
- négociateur DEX '09 DEX '98 DN