LĂURUSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: laurușcă, răuruscă, rouruscă s. f.] – Lat. labrusca.^[1]

lăuruscă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM, 538 / V: (reg) labrulaor~, lau~, laurușcă, lărăușcă, leoruș, leurișcă, leu~, leurușcă, lourușcă, rarușcă, raurușcă, rălău~, rălușcă, rărău~, rărușcă, răur~, răurușcă, râur~, râurușcă, ror~, rouar~, rou~, rourușcă / Pl: ~uște / E: ml labrusca] 1 (Reg) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis sylvestris). 2 (Rar) Plantă din familia vitaceelor, adusă din America de Nord, al cărei fruct, sub formă de ciorchine, are un gust asemănător cu cel al fragilor (Vitis labrusca).

LĂURUSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-. – Var.: răuruscă, rouruscă s. f.] – Lat. labrusca.

LĂURUSCĂ, lăuruște, s. f. (Regional) Viță (sălbatică) al cărei fruct e o ciorchină cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. – Pronunțat: lă-u-.

LĂURUSCĂ s.f. (Mold., Ban.) Viță sălbatică. A: Și am plîntat vie deasă . . . ș-am așteptat să facă struguri de poamă, iară ea face lăuruscă. DP, 13^r. C: Leurushe. Labrusca. AC, 350. Etimologie: lat. labrusca.

lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar.

LAURUȘCĂ s. f. v. lăuruscă.

laruscă sf vz lăuruscă^[1] modificată

lauruscă sf vz lăuruscă

laurușcă sf vz lăuruscă^[1] modificată

lăurușcă sf vz lăuruscă

leoruș sn vz lăuruscă^[1] corectat(ă)

leurușcă^[1] sf vz lăuruscă^[2] modificată

lourușcă^[1] sf vz lăuruscă modificată

răuruscă sf vz lăuruscă

răurușcă sf vz lăuruscă

reurușcă sf vz lăurușcă

roruști s vz lăuruscă

rouaruscă sf vz lăuruscă

rouruscă sf vz lăuruscă

rourușcă sf vz lăuruscă

lăurușcă f. viță sălbatică. [Lat. LABRUSCA].

răurúscă, V. lăuruscă.

rourúscă, V. lăuruscă.

!lăuruscă (înv., pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuruștei; pl. lăuruște

lăuruscă^[1] (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuruștei; pl. lăuruște corectat(ă)

lăuruscă s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăuruștei; pl. lăuruște

lăuruscă, -ruște.

LĂURUSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

LĂURUSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

lăuruscă (lăuruște), s. f. – 1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă.