12 definiții pentru detuna

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETUNA, detun, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.

DETUNA, detun, vb. I. 1. Intranz. (La pers. 3) A face un zgomot ca al tunetului; a bubui; p. ext. a răsuna. ♦ Tranz. (Rar) A face să răsune. 2. Intranz. Fig. (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 3. Intranz. și tranz. (La pers. 3) A trăsni. 4. Tranz. (Adesea fig.) A zdrobi, a nimici; a nărui. – Lat. detonare.

detuna [At: URECHE, ap. LET. 103 / Pzi: detun / E: lat detonare] 1-2 vti (Pop) A lovi fulgerul Si: a trăsni. 3 vi (Înv) A tuna. 4-5 vtr (Îvr; fig) A (se) dărâma. 6 vt (Îvr; fig; c.i. mintea) A tulbura. 7 vt (Îvp) A descărca o armă de foc (cu scopul de a ucide) Si: a împușca. 8 vt (Înv) A bombarda. 9 vt (Înv; pex) A doborî. 10 vt (Înv) A lovi. 11 vt (Înv; pex) A birui. 12 vi A face un zgomot ca al tunetului Si: a bubui. 13 vi (Pex) A răsuna. 14 vi (D. arme de foc sau alte surse de zgomot) A produce un zgomot înfundat și puternic, adesea repetat (prin ecou) la intervale egale Si: a exploda. 15 vi (Fig; d. oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. 16 vi (Fig; d. voce, cuvinte) A răsuna puternic. 17 vt (Reg; fig) A crăpa. 18 vr (Olt) A se chinui să ducă o greutate Si: (îrg) a se huțupăui.

DETUNA, pers. 3 detună, vb. I. 1. Intranz. A face un zgomot ca al tunetului, a produce o detunătură (sau detunături); a bubui (puternic); p. ext. a răsuna tare. Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207. Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. V. 198. Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704. Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145. ◊ (Subiectul este locul în care se produce detunătura) Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97. ♦ Tranz. (Neobișnuit) A face să răsune. A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35. ♦ Fig. (Despre ființe) A-și manifesta mînia în mod zgomotos. Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. 2. Intranz. A trăsni. Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252. ◊ Tranz. Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235. 3. Tranz. A zdrobi, a nimici. Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109. ◊ Refl. reciproc. Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155. ♦ Fig. A nimici, a zdrobi prin cuvinte. Acesta, după ce detună pre toți vrăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227.

A DETUNA detun 1. intranz. 1) A se produce un tunet (în urma unei descărcări electrice în atmosferă); a trăsni. 2) A produce un zgomot puternic; a se auzi un vuiet mare; a bubui; a trăsni. 3) (despre arme de foc) A se descărca cu zgomot; a bubui; a trăsni. 2. tranz. 1) (persoane, lucruri) A lovi trăsnetul; a trăsni; a fulgera. 2) fig. (persoane, animale etc.). A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a nimici; a prăpădi. /<lat. detonare

detunà v. 1. a tuna tare, a răsuna cu sgomot: tunurile crunte ca tunete detună Al. 2. a trăsni, a lovi cu fulgerul; 3. a face explozie. [Lat. DETONARE].

detún, a -á v. tr. (lat. detóno, -áre, d. tonare, a tuna). Trăsnesc, izbesc cu fulgeru: un brad detunat. Dobor, prăbușesc pin foc de pușcă: îl detuna cu pistolu (Sadov. VR. 1924, 1, 8). V. refl. Mă prăbușesc de lovitură: munțiĭ s’aŭ detunat. V. intr. (neol. după fr. détoner). Bubuĭ, explodez cu tunet: tunu detună.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detuna (a ~) (a bubui) vb., ind. prez. 3 detu, imperf. 3 pl. detunau; conj. prez. 3 să detune

detuna (a ~) (a bubui) vb., ind. prez. 3 detu

detuna vb., ind. prez. 3 sg. detu

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETUNA vb. 1. v. bubui. 2. v. trăsni.

DETUNA vb. 1. a bubui, a dudui, a trăsni, a tuna, a vui, (pop.) a răzbubui. (~ în depărtare.) 2. a trăsni. (A ~ un copac.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

detuna (detun, detunat), vb.1. A fulgera, a cădea trăznetul[1] pe un obiect. – 2. A dărîma, a nărui, a doborî. – 3. A exploda. Lat. detǒnāre (Pușcariu 530; Tiktin; Candrea; Scriban). REW 2609 crede că este vorba despre o formație neol., ceea ce nu este adevărat decît pentru ultimul sens al cuvîntului rom.; de altfel, este cuvînt tradițional și cu desăvîrșire popular. – Der. detunătură, s. f. (trăznet[1]); detunător, adj. (bubuitor); detunător, s. n. (mecanism care provoacă explozia), din fr. détonateur. Cf. tuna și toponimul Detunata.

  1. Corect este trăsnet. gall
Intrare: detuna
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • detuna
  • detunare
  • detunat
  • detunatu‑
  • detunând
  • detunându‑
singular plural
  • detu
  • detunați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • detun
(să)
  • detun
  • detunam
  • detunai
  • detunasem
a II-a (tu)
  • detuni
(să)
  • detuni
  • detunai
  • detunași
  • detunaseși
a III-a (el, ea)
  • detu
(să)
  • detune
  • detuna
  • detună
  • detunase
plural I (noi)
  • detunăm
(să)
  • detunăm
  • detunam
  • detunarăm
  • detunaserăm
  • detunasem
a II-a (voi)
  • detunați
(să)
  • detunați
  • detunați
  • detunarăți
  • detunaserăți
  • detunaseți
a III-a (ei, ele)
  • detu
(să)
  • detune
  • detunau
  • detuna
  • detunaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detuna, detunverb

  • 1. intranzitiv unipersonal A face un zgomot ca al tunetului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubui
    • format_quote Toba detuna cutremurînd geamurile. C. PETRESCU, C. V. 198. DLRLC
    • format_quote Vuiește aprig cîmpul și armele răsună Și tunurile crunte ca tunete detună. ALECSANDRI, P. A. 145. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune Răsuna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: răsuna
      • format_quote Răgetul de leu al lui boier Cristea detună în liniștea de la odăi. SADOVEANU, M. C. 207. DLRLC
      • format_quote Neîncetat îi detunau în urechi: ucigașule, hoțule! CONTEMPORANUL, III 704. DLRLC
      • format_quote Peste cîteva minute începu să detune casa de sforăiturile lui ca tunetul. POPESCU, B. II 97. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv rar A face să răsune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote A lovit aproape un obuz care-a detunat urechile. C. PETRESCU, Î. II 35. DLRLC
  • 2. intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și manifesta mânia în mod zgomotos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîțaca noastră Leona avea nevoie să se mînie, să tune și să detune în fiecare zi. SADOVEANU, N. F. 6. DLRLC
  • 3. intranzitiv tranzitiv unipersonal Trăsni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: trăsni
    • format_quote Furtuna detuna o dată în mijlocul bolții și catapeteasma cerului era crăpată de fulger. ARGHEZI, P. T. 160. DLRLC
    • format_quote Un trăsnet în groaznica-i urgie Lucește, crapă, cade, detună-n vijelie. MACEDONSKI, O. I 252. DLRLC
    • format_quote Un trăsnet îngrozitor detună stejarul. ȘEZ. III 235. DLRLC
  • 4. tranzitiv adesea figurat Nimici, nărui, zdrobi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merg oștile sovietice cu putere înainte și-i detună pe nemți. SADOVEANU, M. C. 109. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Acei cocori vin de pe unde se bat încă oameni și se detună unii pe alții, omorîndu-se. SADOVEANU, M. C. 155. DLRLC
    • format_quote Acesta, după ce detună pre toți vrăjmașii săi, într-un cuvînt potrivit cu împrejurările, se înturna biruitor acasă. NEGRUZZI, S. I 227. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.