18 definiții pentru destitui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.

DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție; a revoca. – Din fr. destituer, lat. destituere.

destitui vt [At: NEGULICI / V: ~ua, dis~ / Pzi: ~itui / E: fr destituer, lat destituere] (C.i. oameni) A îndepărta disciplinar dintr-un post, dintr-o funcție Si: a concedia, a demite Vz (înv) a mazili1.

DESTITUI, destitui, vb. IV. Tranz. (Cu privire la persoane) A scoate, a îndepărta (drept pedeapsă) dintr-o funcție, dintr-un post. V. concedia. La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124.

DESTITUI vb. IV. tr. A îndepărta (pe cineva) dintr-un post, dintr-o funcție. [Pron. -tu-i, p. i. destitui, 3,6 -ie. / < it. destituire, lat. destituere].

DESTITUI vb. tr. a îndepărta (pe cineva) dintr-o funcție; a demite. (< fr. destituer, lat. destituere)

A DESTITUI destitui tranz. A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post ca fiind necorespunzător; a elibera; a concedia; a scoate. ~ din postul de director. [Sil. -tu-i] /<fr. destituer, lat. destituere

destituì v. a scoate dintr’o funcțiune.

*destítuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (lat. destitúere, d. statúere, a hotărî, a fixa. V. constituĭ. – Se conjugă ca constituĭ). Scot din funcțiune în semn de pedeapsă: a destituĭ un funcționar.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

destitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destitui, 3 destituie, imperf. 1 destituiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să destitui, 3 să destituie

destitui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. destitui, 3 destituie, imperf. 3 sg. destituia; conj. prez. 3 să destituie

destitui vb. ( sil. -tu-i), ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. destitui, 3 sg. și pl. destituie, imperf. 3 sg. destituia

destitui (ind. prez. 1 sg. destitui, 3 sg. și pl. destituie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESTITUI vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili, (fig.) a debarca. (L-a ~ din funcție.)

DESTITUI vb. a demite, a îndepărta, a scoate, (înv. și fam.) a mazili. (L-a ~ din funcție.)

A destitui ≠ a angaja, a desemna, a numi

Intrare: destitui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • destitui
  • destituire
  • destituit
  • destituitu‑
  • destituind
  • destituindu‑
singular plural
  • destituie
  • destituiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • destitui
(să)
  • destitui
  • destituiam
  • destituii
  • destituisem
a II-a (tu)
  • destitui
(să)
  • destitui
  • destituiai
  • destituiși
  • destituiseși
a III-a (el, ea)
  • destituie
(să)
  • destituie
  • destituia
  • destitui
  • destituise
plural I (noi)
  • destituim
(să)
  • destituim
  • destituiam
  • destituirăm
  • destituiserăm
  • destituisem
a II-a (voi)
  • destituiți
(să)
  • destituiți
  • destituiați
  • destituirăți
  • destituiserăți
  • destituiseți
a III-a (ei, ele)
  • destituie
(să)
  • destituie
  • destituiau
  • destitui
  • destituiseră
destitua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
distitui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

destitui, destituiverb

  • 1. A scoate, a îndepărta pe cineva, dintr-un post, dintr-o funcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La 18 martie 1574 sultanul Selim destituie pe Ion-vodă din domnia Moldovei. IST. R.P.R. 153. DLRLC
    • format_quote Noul minister găsise urgent de a destitui sau a strămuta o mare parte din impiegați. ALECSANDRI, T. I 371. DLRLC
    • format_quote [Împăratul Alexandru] zicea că voiește pacea, se arăta furios în contra agentului său Pini pentru încurajările ce da boierilor emigrați, făgăduind că-l va destitui. GHICA, S. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.