16 definiții pentru câinesc
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂINESC, -EASCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CÂINESC, -EASCĂ, câinești, adj. 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. ◊ (Pop.) Dinte câinesc = canin. 2. Fig. (Despre atitudinea, manifestările cuiva) Rău, dușmănos, hain; (despre vreme, situații, împrejurări) vrăjmaș omului, greu de suportat; aspru, câinos. – Câine + suf. -esc.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
câinesc, ~ească a [At: ȚICHINDEAL, F. 10 / V: cân~, cănească / Pl: ~ești / E: câine + -esc] 1 Specific câinelui (1). 2 Privitor la câine (1). 3 Care provine de la câine (1). 4 Care aparține câinelui (1). 5 (Îs) Dinte ~ Canin. 6 Rău la inimă Si: hain. 7 (D. vreme, situații, împrejurări) Potrivnic omului, greu de suportat Si: aspru, câinos (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÂINESC ~ească (~ești) 1) Care este caracteristic pentru câini; propriu câinilor. 2) Care este greu de suportat. Frig ~. Viață ~ească. /câine + suf. ~esc
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
câinesc a. 1. ce ține de câine: lemn câinesc, boală câinească; 2. fig. rău: suflet câinesc, vreme câinească.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cânesc, ~ească a vz câinesc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎINESC, -EASCĂ, cîinești, adj. 1. De cîine, al cîinilor. (Într-o fabulă) O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. 2. Fig. (Despre situații, împrejurări și mai ales despre vreme) Vrăjmaș omului, greu de suportat, aspru, cumplit. Afară e o vreme cîinească. CARAGIALE, O. II 226. Am trăit rău, dormind tot mereu pe iarbă umedă, în ploaie, fără foc, hrănit rău. Viața asta cîinească m-a făcut sănătos. GHICA, A. 412. – Variantă; (Transilv., Mold.) cînesc, -ească adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎNESC, -EASCĂ adj. v. cîinesc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cîĭne, cîĭnésc, cîĭnéște, cîĭnós, V. cîne ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cînésc (est) și cîĭ- (vest), -eáscă adj. De cîne, canin: neamu cînesc. Fig. Crud, hain: inimă cînească (ca a cîneluĭ față de dușmaniĭ stăpînuluĭ luĭ). Plin de suferință: muncă, răbdare cînească. Dințiĭ cîneștĭ, ceĭ între care se cuprund inciziviĭ și care-s maĭ ĭeșițĭ de cît ceĭ-lalțĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
câinesc adj. m., f. câinească; pl. m. și f. câinești
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂINESC adj. v. aspru, canin, greu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÂINESC adj. v. aspru.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CÎINESC adj. aspru, brutal, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîinesc adj. v. ASPRU. CANIN. GREU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A81) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A81) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
câinesc, câineascăadjectiv
- 1. Care aparține câinilor, privitor la câini. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: canin
- O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc, Te rog să mă asculți. ALEXANDRESCU, P. 151. DLRLC
-
- 2. Despre atitudinea, manifestările cuiva: dușmănos, hain, rău. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- Câine + -esc. DEX '98 DEX '09