15 definiții pentru canin (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CANIN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, lat. caninus.

canin, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 152 / Pl: ~i, ~e / E: fr canin, lat caninus] 1 a Care aparține câinelui (1). 2 a Referitor la câine (1). 3 a Care provine de la câine. 4 a Specific câinelui (1). 5 sm Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. corectat(ă)

CANIN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.

CANIN, -Ă, canini, -e,adj. 1. (în expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) = dinte mai lung și ascuțit, așezat între dinții incisivi și măsele. V. colț (II 1). 2. De cîine, privitor la cîine, cîinesc. Rasă canină.

CANIN, -Ă, canini, -e, adj. 1. (În expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și măsele. 2. De cîine, privitor la cîine; cîinesc. Rasă canină.Fr. canin (lat. lit. caninus).

CANIN, -Ă adj. 1. De cîine, cîinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de cîine].

CANIN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)

CANIN1 ~ă (~i, ~e) Care este caracteristic câinilor; de câine. Rasă ~ă. /<lat. caninus, fr. canin

canin a. 1. ce ține de câine: specie canină; 2. ca la câine: dinți canini, dinți ascuțiți între cei incizivi și molari, câte doi de fiecare falcă.

*canín, -ă adj. (lat. caninus, cîne). De cîne, cînesc: rasa canină. Anat. Dințiĭ caninĭ, dințiĭ ascuțițĭ dintre ceĭ incizivĭ și molarĭ, doĭ sus și doĭ jos, foarte puternicĭ și dezvoltațĭ la animalele carnivore.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

canin1 adj. m., pl. canini; f. cani, pl. canine

canin1 adj. m., pl. canini; f. canină, pl. canine

canin (de câine) adj. m., pl. canini; f. sg. canină, pl. canine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CANIN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) câinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.

CANIN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) cîinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.

Intrare: canin (adj.)
canin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canin
  • caninul
  • caninu‑
  • cani
  • canina
plural
  • canini
  • caninii
  • canine
  • caninele
genitiv-dativ singular
  • canin
  • caninului
  • canine
  • caninei
plural
  • canini
  • caninilor
  • canine
  • caninelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

canin, caniadjectiv

  • 1. De câine, privitor la câine. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: câinesc
    • format_quote Rasă canină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.