12 definiții pentru canin (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

canin, ~ă [At: KLOPȘTOCK, F. 152 / Pl: ~i, ~e / E: fr canin, lat caninus] 1 a Care aparține câinelui (1). 2 a Referitor la câine (1). 3 a Care provine de la câine. 4 a Specific câinelui (1). 5 sm Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. corectată

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, lat. caninus.

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj., s. m. 1. Adj. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină. 2. S. m. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere. – Din fr. canin, canine, lat. caninus.

CANÍN, -Ă, canini, -e,adj. 1. (în expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) = dinte mai lung și ascuțit, așezat între dinții incisivi și măsele. V. colț (II 1). 2. De cîine, privitor la cîine, cîinesc. Rasă canină.

CANÍN, -Ă, canini, -e, adj. 1. (În expr.) Dinte canin (și substantivat, m.) fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și măsele. 2. De câine, privitor la câine; câinesc. Rasă canină.Fr. canin (lat. lit. caninus).

CANÍN, -Ă adj. 1. De câine, câinesc. 2. Dinte canin (și s.m.) = dinte ascuțit și lung, așezat între dinții incisivi și măsele. [< fr. canin, cf. lat. caninus – de câine].

CANÍN, -Ă I. adj. de câine. II. s. m. dinte ascuțit și lung, între incisivi și premolari. (< fr. canin, /II/ canine, lat. caninus)

CANÍN2 ~i m. Dinte ascuțit și lung, aflat între dinții incisivi și măsele, foarte dezvoltat la animalele carnivore; dinte câinesc. /<lat. caninus, fr. canin


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

canín2 (dinte) s. m., pl. caníni

canín (dinte) s. m., pl. caníni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CANÍN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) câinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.

CANIN adj., s. 1. adj. (ZOOL.) (rar) cîinesc. (Rasa ~.) 2. s. (ANAT.) colț.

Intrare: canin (s.m.)
canin2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • canin
  • caninul
  • caninu‑
plural
  • canini
  • caninii
genitiv-dativ singular
  • canin
  • caninului
plural
  • canini
  • caninilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

canin (s.m.)

  • 1. Fiecare dintre dinții lungi și ascuțiți, așezați între dinții incisivi și premolari, foarte dezvoltați la animalele carnasiere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: colț (dinte, dantelă, șuviță) un exemplu
    exemple
    • Dinte canin.
      surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: