17 definiții pentru cruci (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii); a se încruci. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce; a încrucișa. – Din cruce.

cruci [At: ȘINCAI, HR. II, 247 / Pzi: ~cesc / E: cruce] 1 vt (Rar; frr) A încrucișa. 2-3 vtr (D. animale; rar) A (se) încrucișa. 4-5 vtr (Rar; pex) A (se) amesteca. 6 vi (Rar) A înjura de cruce. 7-9 vr (Îvr) vi A(-și) face semnul crucii (în semn de închinare, de mirare, de spaimă etc.). 10 vr (Fig) A se mira foarte tare ca de un lucru nemaipomenit Si: a se minuna, (înv) a se ciuli.

CRUCI, crucesc, vb. IV. 1. Refl. Ase mira foarte tare de un lucru ciudat, neobișnuit, a rămîne cu gura căscată; a se minuna. Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. 2. Tranz. (Rar) A așeza în formă de cruce, a încrucișa. Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. – Variantă:(regional) încruci (CREANGĂ, A. 34, SEVASTOS, N. 332, ȘEZ. VI 14) vb. IV.

A SE CRUCI mă ~esc intranz. (despre persoane) A se mira foarte tare (făcându-și semnul crucii). /Din cruce

crucì v. 1. a face semnul crucii (de mirare ori de spaimă): m’am crucit când am auzit; 2. a încrucișa: cu a sale brațe sub capul lui crucite AL.

crucésc (mă) v. refl. (d. cruce). Îmĭ fac cruce (de mare mirare orĭ de sperietură), mă mir foarte mult. – Și mă încrucesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cruci2 (a se ~) (a se mira) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă crucesc, 3 sg. se crucește, imperf. 1 sg. mă cruceam; conj. prez. 1 sg. să mă crucesc, 3 să se crucească; imper. 2 sg. afirm. crucește-te; ger. crucindu-mă

cruci1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, 3 sg. crucește, imperf. 1 cruceam; conj. prez. 1 sg. să crucesc, 3 să crucească

*cruci2 (a se ~) (a se mira) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se crucește, imperf. 3 sg. se crucea; conj. prez. 3 să se crucească

cruci1 (a ~) (a încrucișa) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 să crucească

cruci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. crucesc, imperf. 3 sg. crucea; conj. prez. 3 sg. și pl. crucească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

CRUCI vb. a se minuna, a se uimi, a se ului, (pop.) a se încruci, (reg.) a se ugni, (Transilv. și Ban.) a se pocozi, (înv.) a se ciudi, a se divi. (Se ~ de ce aude.)

Intrare: cruci (vb.)
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cruci
  • crucire
  • crucit
  • crucitu‑
  • crucind
  • crucindu‑
singular plural
  • crucește
  • cruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crucesc
(să)
  • crucesc
  • cruceam
  • crucii
  • crucisem
a II-a (tu)
  • crucești
(să)
  • crucești
  • cruceai
  • cruciși
  • cruciseși
a III-a (el, ea)
  • crucește
(să)
  • crucească
  • crucea
  • cruci
  • crucise
plural I (noi)
  • crucim
(să)
  • crucim
  • cruceam
  • crucirăm
  • cruciserăm
  • crucisem
a II-a (voi)
  • cruciți
(să)
  • cruciți
  • cruceați
  • crucirăți
  • cruciserăți
  • cruciseți
a III-a (ei, ele)
  • crucesc
(să)
  • crucească
  • cruceau
  • cruci
  • cruciseră
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucire
  • ‑ncrucire
  • încrucit
  • ‑ncrucit
  • încrucitu‑
  • ‑ncrucitu‑
  • încrucind
  • ‑ncrucind
  • încrucindu‑
  • ‑ncrucindu‑
singular plural
  • încrucește
  • ‑ncrucește
  • încruciți
  • ‑ncruciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucii
  • ‑ncrucii
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (tu)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
(să)
  • încrucești
  • ‑ncrucești
  • încruceai
  • ‑ncruceai
  • încruciși
  • ‑ncruciși
  • încruciseși
  • ‑ncruciseși
a III-a (el, ea)
  • încrucește
  • ‑ncrucește
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încrucea
  • ‑ncrucea
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încrucise
  • ‑ncrucise
plural I (noi)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
(să)
  • încrucim
  • ‑ncrucim
  • încruceam
  • ‑ncruceam
  • încrucirăm
  • ‑ncrucirăm
  • încruciserăm
  • ‑ncruciserăm
  • încrucisem
  • ‑ncrucisem
a II-a (voi)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
(să)
  • încruciți
  • ‑ncruciți
  • încruceați
  • ‑ncruceați
  • încrucirăți
  • ‑ncrucirăți
  • încruciserăți
  • ‑ncruciserăți
  • încruciseți
  • ‑ncruciseți
a III-a (ei, ele)
  • încrucesc
  • ‑ncrucesc
(să)
  • încrucească
  • ‑ncrucească
  • încruceau
  • ‑ncruceau
  • încruci
  • ‑ncruci
  • încruciseră
  • ‑ncruciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cruci, crucescverb

  • 1. reflexiv A se mira foarte tare de un lucru neobișnuit; a se minuna (și a-și face semnul crucii). DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu cumva ai învățat carte acolo la militărie? s-a crucit nenea Ghiță. SADOVEANU, M. C. 76. DLRLC
    • format_quote Oamenii se cruciră, le puseră toate la loc, cutremurați ca în fața unei taine, și îngropară iar lădița. AGÎRBICEANU, S. P. 27. DLRLC
    • format_quote Mamă-sa... s-a crucit privind Cusătura fetei. COȘBUC, P. I 245. DLRLC
    • format_quote El se cruci cînd văzu pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 101. DLRLC
  • 2. tranzitiv rar A așeza în formă de cruce. DEX '98 DLRLC
    sinonime: încrucișa
    • format_quote Cu-a sale brațe sub capul lui crucite... Privește. ALECSANDRI, P. A. DLRLC
etimologie:
  • cruce DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.