16 definiții pentru circula

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

circula [At: I. VĂCĂRESCUL, P. 336/21 / Pzi: circul / E: ns cf lat circulo, -are] 1 vi A fi în mișcare. 2-3 vtr (Înv; d. aer) A (se) schimba. 4 vr (D. vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 5 vi (D. lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 6 vt (D. bani) A întrebuința în mod curent. 7-8 vtr (D. idei, știri, zvonuri etc.) A (se) răspândi. 9 vi (D. cuvinte, expresii etc.) A fi întrebuințat. 10-11 vtr (Ecn; jur; d. bunuri, drepturi, mărfuri, bani etc.) A trece (sau a fi transmis) de la un proprietar (sau posesor) la altul.

CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. A fi în mișcare, a se deplasa; a umbla. ♦ (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. 4. A întrebuința în mod curent; a avea valoare. Moneda aceasta nu mai circulă. – Din fr. circuler, lat. circulari.

CIRCULA, circul, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe sau vehicule) A fi în mișcare, a se deplasa, a străbate un spațiu; a umbla. Circulă numai pe jos.Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. ◊ (La imperativ, cuvînt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! ♦ A pleca și a veni regulat, organizat, periodic, de la un loc la altul. Trenurile circulă cu regularitate. 2. (Despre lichide, gaze și în special despre sînge) A fi în mișcare neîntreruptă, revenind mereu la punctul de plecare. Seva circulă în plante.Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. 3. (Despre vorbe, zvonuri, păreri etc.) A trece de la unul la altul; a se propaga, a se transmite, a se răspîndi. Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. 4. A fi întrebuințat, a fi în uz, a fi curent. Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării.

CIRCULA vb. I. intr. 1. A se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (Despre zvonuri etc.) A se propaga, a se răspîndi, a umbla din gură în gură. 3. A se întrebuința, a fi în uz. [P.i. circul. / cf. fr. circuler, lat. circulare].

CIRCULA vb. intr. 1. a se mișca, a se deplasa; a umbla; a fi în mișcare neîntreruptă, a curge într-un circuit. 2. (despre zvonuri etc.) a se propaga, a se răspândi. 3. a fi în uz. (< fr. circuler, lat. circulari)

A CIRCULA circul intranz. 1) (despre pietoni, vehicule etc.) A se mișca (continuu) într-un anumit sens; a se deplasa încolo sau încoace (pe căile de comunicație). 2) (despre gaze, aer, lichide etc.) A se mișca (continuu) într-un circuit; a se schimba în permanență prin mișcare. 3) (despre bani) A fi în uz; a trece din mână în mână. 4) (despre zvonuri, vorbe, informații etc.) A trece de la unul la altul; a deveni cunoscut unui cerc larg de persoane. /<fr. circuler, lat. circulari

circulà v. 1. a se mișca în cerc; 2. a se duce și a veni: sângele circulă; 3. a nu sta locului: circulați! 4. a trece din mână în mână: banii circulă; 5. a se propaga, a se răspândi: a face să circule un manuscript.

țircula[1] v vz circula

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*círcul și -éz, a v. intr. (fr. circuler, d. lat. circulo, -áre, a preface în cerc; circulus, cerculeț). Mă mișc împrejur. Trec, merg din mînă în mînă, umblu: baniĭ circulă. Mă duc și vin: trăsurile circulă. Fig. Merg, mă propag, mă răspîndesc: circulă vestea că podu s’a frînt.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

circula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. circul, 3 circulă; conj. prez. 1 sg. să circul, 3 să circule

circula (a ~) vb., ind. prez. 3 circulă

circula vb., ind. prez. 1 sg. circul, 3 sg. și pl. circulă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CIRCULA vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoțit.) 2. (FIZIOL.) a curge. (Sângele ~ prin vene.) 3. v. răspândi. 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)

CIRCULA vb. 1. a se deplasa, a (se) merge, a (se) umbla. (O arteră pe care ~ multe vehicule; ~ singur, neînsoțit.) 2. a curge. (Sîngele ~ prin vene.) 3. a se extinde, a se împrăștia, a se întinde, a se lăți, a se propaga, a se răspîndi, a se transmite, (înv.) a se rășchira, a se tinde. (Vestea, zvonul ~ din gură în gură.) 4. a se folosi, a se întrebuința, a se utiliza, a se uzita, (înv.) a se politici. (Aceste cuvinte ~ în mod curent.)

Intrare: circula
verb (V2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • circula
  • circulare
  • circulat
  • circulatu‑
  • circulând
  • circulându‑
singular plural
  • circulă
  • circulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • circul
(să)
  • circul
  • circulam
  • circulai
  • circulasem
a II-a (tu)
  • circuli
(să)
  • circuli
  • circulai
  • circulași
  • circulaseși
a III-a (el, ea)
  • circulă
(să)
  • circule
  • circula
  • circulă
  • circulase
plural I (noi)
  • circulăm
(să)
  • circulăm
  • circulam
  • circularăm
  • circulaserăm
  • circulasem
a II-a (voi)
  • circulați
(să)
  • circulați
  • circulați
  • circularăți
  • circulaserăți
  • circulaseți
a III-a (ei, ele)
  • circulă
(să)
  • circule
  • circulau
  • circula
  • circulaseră
țircula
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

circula, circulverb

  • 1. A fi în mișcare, a se deplasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Circulă numai pe jos. DLRLC
    • format_quote Numai chelnerii circulau corecți. C. PETRESCU, Î. II 193. DLRLC
    • format_quote (La imperativ, cuvânt de ordine într-o îngrămădire de oameni) Circulați, tovarăși! DLRLC
    • 1.1. (Despre vehicule) A se deplasa regulat, organizat (pe un traseu anumit și la anumite ore). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trenurile circulă cu regularitate. DLRLC
  • 2. (Despre lichide, gaze) A fi în mișcare neîntreruptă (revenind mereu la punctul de plecare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: curge
    • format_quote Seva circulă în plante. DLRLC
    • format_quote Cicatricile rămîn palide fiindcă dedesubt nu mai circulă sîngele. C. PETRESCU, Î. II 85. DLRLC
  • 3. (Despre idei, știri, zvonuri etc.) A se transmite de la unul la altul, a se răspândi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Despre această piesă circulă versiunile cele mai fanteziste. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 12/2. DLRLC
    • format_quote Aud că circulă pe socoteala mea tot soiul de basme. PETRESCU, Î. II 185. DLRLC
    • format_quote Circula prin oraș versiunea că în curînd [tata] va fi dat afară. SAHIA, N. 58. DLRLC
  • 4. A folosi în mod curent; a avea valoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întrebuința
    • format_quote Moneda aceasta nu mai circulă. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Moneda aceasta veche nu mai circulă. Cuvintele regionale «curechi» și «tină» circulă mai ales în nordul țării. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.