ciohodar sm [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 85 / V: duh~, cili~, ~hdar, ciod~, ~-aga, ~-bașa / Pl: ~i / E: tc çokadar „lacheu”] (Înv) 1 Slugă la un demnitar turc. 2 Sol al Porții. 3 Paznic. 4 (Rar) Slujbaș care îngrijea de încălțămintea domnului și a curții Si: cizmar, pantofar. 5 Slujitor domnesc. 6 Camerier. 7 Lacheu al palatului.

‡ CIOHODAR sm. 1 Slujbaș al curții care îngrijea de încălțămintea Domnului: făcuse meseria de ~ în curtea acestui Principe (FIL.); baș-ciohodar, mai marele peste ciohodari ¶ 2 Slugă care însoțea pe înalții demnitari, la Turci ¶ 3 Slugă domnească (🖼1196): trimite-mi sus patru ~i (I.-GH.) [tc. čohodar].

CIOHODAR, ciohodari, s. m. (În orînduirea feudală din Țările Romîne) Slujbaș cu diferite atribuții pe lîngă domnitorii romîni; cămăraș. Ce-i «ciohodar», mamă Dumitră? – Ei, ce să fie? Un ciohodar, un slujitor domnesc. VLAHUȚĂ, CL. 111. Măciucă... îmi zise încet: Trimite-mi sus patru ciohodari. GHICA, S. A. 53. Doi ciohodari pe capră, doi în coadă și alți șase împrejurul caretei. FILIMON, C. 312. Voi, nouă portari, ’Nchideți nouă porți, Nouă ciohodari, Tăiați nouă frați Din cei nouă brazi, Cu vătaful zece, Care mi-i întrece. TEODORESCU, P. P. 51.

CIOHODAR ~i m. (în Moldova medievală) 1) Dregător la curtea domnească care avea în grijă încălțămintea domnului. 2) Slugă la turci care însoțea pe demnitari. [Sil. cio-ho-] /<turc. çuhadar

ciohodar n. odinioară: 1. mai marele peste încălțămintele Domnului: își făcuse meseria de ciohodar în curtea acestui principe FIL.; baș-ciohodar, întâiul camerier al palatului; 2. servitori cari însoțeau pe înalții dregători la Turci; 3, slugă domnească, lacheu al palatului: trimite-mi sus patru ciohodari GHICA. [Turc ČOHADAR].

cĭohodár m. (turc. čohadar, čokadar, d. čoha, čoka, postav, adică „acela care e îmbrăcat cu postavu stăpînuluĭ”). Vechĭ. Lacheŭ care îngrijea de încălțămintea domnuluĭ. Lacheŭ care-ĭ escorta pe înalțiĭ funcționarĭ la Turcĭ. Baș-cĭohodar, șefu lacheilor. – Și cih- și cĭŭh-.

cihodar sm vz ciohodar

ciodar sm vz ciohodar

ciohdar sm vz ciohodar

ciohodar-aga sm vz ciohodar

ciohodar-bașa sm vz ciohodar

ciuhodar sm vz ciohodar

ici-ciohodar m. od. îngrijitorul încăltămintelor lui Vodă (numit obișnuit ciohodar). [Turc. IČ ČOHODAR, slugă din năuntru].

cihodár, V. cĭohodar.

cĭuhodár, V. cĭohodar.

ciohodar s. m., pl. ciohodari

ciohodar s. m., pl. ciohodari

ciohodar s. m., pl. ciohodari

ciohodar (ciohodari), s. m. – 1. În Turcia, servitor al Marelui Vizir sau al unui pașă. – 2. Camerier, slujbaș la curtea domnească avînd obligația să se îngrijească de îmbrăcăminte. – 3. Camerier, lacheu, servitor. Tc. çohadar (Șeineanu, II, 130). – Der. baș-ciohodar sau ciohodar-aga, s. m. (camerierul principal al sultanului); ciohădărit, s. n. (contribuție de un leu pe an pe care o plăteau toți pantofarii; era renta camerierului principal al Domnului).

CIOHODAR s. m. (Mold., ȚR)1 1. Slugă la un vizir sau la un pașă. A: Rămas-au hanul cu tătarii și pașa numai cu ciohodarii. AXINTE URICARIUL. Îndată au poruncit vezirul acelor doi ciohodari. H 1771, 97^v cf. PSEUDO-MUSTE; IM 1754, 10^v; PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779², 86^v. B: Avea lîngă dînsul sașe ciohodari, iară în cojoace îmbrăcați. IM 1730, 16^r. 2. Slujitor domnesc, lacheu al palatului. A: L-au pus în caretă domnească cu șase cai și cu ciohodari. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; cf. AXINTE URICARIUL; GHE0RGACHI. B: Să-i lase numai cămăraș si cihodariu, iar alt grec lîngă el nu-i mai trebuie. ANON. CANTAC.; cf. LEX. 1683, 57^v. Variante: cihodar(iu) (AXINTE URICARIUL; ANON. CANTAC.), ciohdar (AXINTE URICARIUL), ciuhodar (PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU; H 1779², 86^v). Etimologie: tc. çuhadar.

CIHODAR(IU) s. m. v. ciohodar.

CIOHDAR s. m. v. ciohodar.

CIUHODAR ș.m. v. ciohodar.