CIOHODAR, ciohodari, s. m. (În orînduirea feudală din Țările Romîne) Slujbaș cu diferite atribuții pe lîngă domnitorii romîni; cămăraș. Ce-i «ciohodar», mamă Dumitră? – Ei, ce să fie? Un ciohodar, un slujitor domnesc. VLAHUȚĂ, CL. 111. Măciucă... îmi zise încet: Trimite-mi sus patru ciohodari. GHICA, S. A. 53. Doi ciohodari pe capră, doi în coadă și alți șase împrejurul caretei. FILIMON, C. 312. Voi, nouă portari, ’Nchideți nouă porți, Nouă ciohodari, Tăiați nouă frați Din cei nouă brazi, Cu vătaful zece, Care mi-i întrece. TEODORESCU, F. F. 51.