15 definiții pentru cetățeană

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CETĂȚEAN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Persoană aparținând unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean.

cetățean, ~ă [At: COD. VOR. 36/6 / V: (reg) an / Pl: ~eni, ~ene, (înv) ~țeani, ~țeane / E: cetate + -ean] 1 sm Locuitor cu îndatoriri militare al unei cetăți, al unei fortărețe sau al unui oraș întărit. 2 a De cetățeni (1). 3 smf Locuitor de la oraș Vz burghez, orășan, pârgar, (înv) târgoveț. 4 smf (Pex) Locuitor. 5-6 a Din cetate (sau de la oraș) Si: cetățenesc. 7 smf (Pex) Locuitor (al unui stat) cu drepturi civile și politice. 8 sm (Fam) Apelativ cu sensul de „domn”.

CETĂȚEAN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. ♦ (La vocativ) Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Cetate + suf. -ean.

CETĂȚEAN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. 1. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice. Drepturile și îndatoririle cetățeanului.Cetățenilor Republicii Populare Romîne le este asigurat dreptul la muncă. CONST. R.P.R. 36. Cetățeanul trebuie a da ascultare legii, căci legea arată voința poporului. BĂLCESCU, O. I 353. (Adjectival) Noi ce slăvim prin noi înșine viața biruitoare, Noi, femei cetățene. BANUȘ, B. 100. (Neacordat) Eu cer poeziei să glorifice viitorul, cer să cînte pe femeia cetățean. GHEREA, ST. CR. I 305. 2. (La vocativ) Cuvînt cu care ne adresăm cuiva (al cărui nume nu-l cunoaștem, căruia nu vrem sau nu putem să i ne adresăm cu un termen familiar), adesea pentru a-l apostrofa. Ascultă, cetățene, de ce calci pe iarbă?

CETĂȚEAN, -Ă, cetățeni, -e, s. m. și f. Locuitor al unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice. ♦ (La vocativ) Cuvînt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. – Din cetate + suf. -ean.

CETĂȚEAN ~eană (~eni, ~ene) m. și f. 1) Persoană care face parte din populația stabilă a unui stat, având toate drepturile și obligațiile prevăzute de lege. ~ cu drepturi egale. 2) fam. Persoană considerată ca unitate particulară distinctă față de alte persoane; individ; ins. /cetate + suf. ~ean

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cetățea s. f., g.-d. art. cetățenei; pl. cetățene

cetățea s. f., g.-d. art. cetățenei; pl. cetățene

cetățea s. f., g.-d. art. cetățenei; pl. cetățene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CETĂȚEAN s. (JUR.) supus. (~ al unui stat.)

CETĂȚEAN s. v. orășean, târgoveț.

cetățean s. v. ORĂȘEAN. TÎRGOVEȚ.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DECLARAȚIA DREPTURILOR OMULUI ȘI ALE CETĂȚEANULUI, document programatic al Revoluției Franceze, adoptat la 26 aug. 1789, de către Adunarea Constituantă. A influențat toate instituțiile politico-juridice europene de-a lungul timpului.

Intrare: cetățeană
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cetățea
  • cetățeana
plural
  • cetățene
  • cetățenele
genitiv-dativ singular
  • cetățene
  • cetățenei
plural
  • cetățene
  • cetățenelor
vocativ singular
  • cetățea
  • cetățeano
plural
  • cetățenelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cetățean, cetățenisubstantiv masculin
cetățea, cetățenesubstantiv feminin

  • 1. Persoană aparținând unui stat, care se bucură de drepturi civile și politice și care are anumite obligații față de acel stat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Drepturile și îndatoririle cetățeanului. DLRLC
    • format_quote Cetățenilor Republicii Populare Romîne le este asigurat dreptul la muncă. CONST. R.P.R. 36. DLRLC
    • format_quote Cetățeanul trebuie a da ascultare legii, căci legea arată voința poporului. BĂLCESCU, O. I 353. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Noi ce slăvim prin noi înșine viața biruitoare, Noi, femei cetățene. BANUȘ, B. 100. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival (Neacordat) Eu cer poeziei să glorifice viitorul, cer să cînte pe femeia cetățean. GHEREA, ST. CR. I 305. DLRLC
    • 1.1. la vocativ Termen oficial de adresare; cuvânt cu care ne adresăm unei persoane al cărei nume nu-l cunoaștem. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ascultă, cetățene, de ce calci pe iarbă? DLRLC
  • 2. Persoană considerată ca unitate particulară distinctă față de alte persoane. NODEX
etimologie:
  • Cetate + sufix -ean. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.