14 definiții pentru bâiguială
- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
BÂIGUIALĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
BÂIGUIALĂ, bâiguieli, s. f. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. [Pr.: -gu-ia-] – Bâigui + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bâiguială sf [At: ALECSANDRI, ap. TDRG / V: (reg) bui~, bul~[1], ~ueală / Pl: ~ieli, (reg) ~iele / E: bâigui + -ială] 1 Vorbă fără rost, fără temei Si: aberație, bâiguire (1), divagație, inepție. 2 (Mai ales la bolnavi) Delirare. 3 (Rar) Zăpăceală.
- Trimite la bulgăreală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bâigueală sf vz bâiguială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
buiguială sf vz bâiguială
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîiguială s.f. Bîiguire. • pl. -ieli. /bîigui + -eală.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BÎIGUIALĂ, BUIGUIALĂ (pl. -ieli) sf. 1 Aiureală: mă trezisem din buiguială (BD.-DEL.) ¶ 2 Vorbire fără rost, smintită, neînțeleasă: bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză (VLAH.) [bîigui].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BÎIGUIALĂ, bîiguieli, s. f. Faptul de a bîigui; vorbă fără șir, fără înțeles. Valuri de inepții și de bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză. VLAHUȚĂ, la TDRG. «Am amat» în loc de «am iubit» este o bîiguială ridicolă. ALECSANDRI, la TDRG.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÎIGUIALĂ, bîiguieli, s. f. Faptul de a (se) bîigui; vorbe fără șir, fără înțeles.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Ortografice DOOM
bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bâiguială s. f., g.-d. art. bâiguielii; pl. bâiguieli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bîiguială, pl. bîiguieli
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
BÂIGUIALĂ s. v. aiurare, aiureală, delir, delirare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bîiguială s. v. AIURARE. AIUREALĂ. DELIR. DELIRARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F58) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F17) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F54) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F58) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
bâiguială, bâiguielisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) bâigui; exprimare fără șir, încurcată. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
- Valuri de inepții și de bîiguieli bolnave înșirate în versuri și în proză. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- «Am amat» în loc de «am iubit» este o bîiguială ridicolă. ALECSANDRI, la TDRG. DLRLC
- Mă trezisem din buiguială. (BD.-DEL.) CADE
-
- 2. Zăpăceală. MDA2sinonime: zăpăceală
etimologie:
- Bâigui + -eală. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.