14 definiții pentru aiurare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AIURARE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Var.: aiurire s. f.] – V. aiura.

aiurare sf [At: VLAHUȚĂ, D. 319 / V: (fam) -rire / Pl: ~rări / E: aiura] 1 Delir. 2 Vorbire fără sens. 3 (Rar) Revenire.[1] 4 (Fam; îf -rire) Amețire, derutare a cuiva prin vorbe.

  1. Mai curând reverie. — gall

AIURARE, AIURIRE sf. Faptul de a aiura; rezultatul acestei acțiuni: atîta-mi trebuia ca aiurările minții mele să ajungă la culme (GN.); Și mintea lui furată de-a cerului mișcare Se pierde ’n aiurire plutind sub bolta mare (ALECS.).

AIURARE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Pr.: a-iu-.Var.: aiurire s. f.] – V. aiura.

AIURARE, aiurări, s. f. (Și în forma aiurire) Acțiunea de a aiura. 1. Vorbire fără înțeles (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență); delir. Toate acestea pentru ea erau vorbe goale, aiurări de om bolnav. VLAHUȚĂ, O. A. III 190. ◊ Fig. Melodia țiganului se stingea într-o aiurare nebună. SADOVEANU, O. I 303. Le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. EMINESCU, N. 113. 2. Visare, reverie. Ca într-o aiurire, m-am hotărît brusc să intru în cărarea lichidă din papuri. SADOVEANU, N. F. 58. Toți au dreptul cîteodată Să se piardă-n aiurări. COȘBUC, P. I 264. Mintea lui furată de-a cerului mișcare Se pierde-n aiurire, plutind sub bolta mare. ALECSANDRI, P. A. 194. - Variantă: aiurire s. f.

AIURARE, aiurări, s. f. Faptul de a aiura. [Var.: aiurire s. f.].

AIURIRE s. f. v. aiurare.

aiurire f. 1. delir: un vis de aiurire AL.; 2. turbare: pe maluri sdruncinate de aiurirea mării EM.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

aiurare s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări

aiurare s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări

aiurare s. f., g.-d. art. aiurării; pl. aiurări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AIURARE s. (MED.) aiureală, delir, delirare, (înv. și reg.) bîiguială, bîiguire. (~ unui bolnav.)

Intrare: aiurare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurare
  • aiurarea
plural
  • aiurări
  • aiurările
genitiv-dativ singular
  • aiurări
  • aiurării
plural
  • aiurări
  • aiurărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aiurire
  • aiurirea
plural
  • aiuriri
  • aiuririle
genitiv-dativ singular
  • aiuriri
  • aiuririi
plural
  • aiuriri
  • aiuririlor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

aiurare, aiurărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a aiura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Vorbire fără înțeles (caracteristică unui bolnav în stare de inconștiență). MDA2 DLRLC
      sinonime: delir
      • format_quote Toate acestea pentru ea erau vorbe goale, aiurări de om bolnav. VLAHUȚĂ, O. A. III 190. DLRLC
      • format_quote figurat Melodia țiganului se stingea într-o aiurare nebună. SADOVEANU, O. I 303. DLRLC
      • format_quote figurat Le asamănă cu zuzurul zefirilor și cu aiurirea frunzelor de fag. EMINESCU, N. 113. DLRLC
    • 1.2. Reverie, visare. DLRLC
      • format_quote Ca într-o aiurire, m-am hotărît brusc să intru în cărarea lichidă din papuri. SADOVEANU, N. F. 58. DLRLC
      • format_quote Toți au dreptul cîteodată Să se piardă-n aiurări. COȘBUC, P. I 264. DLRLC
      • format_quote Mintea lui furată de-a cerului mișcare Se pierde-n aiurire, plutind sub bolta mare. ALECSANDRI, P. A. 194. DLRLC
    • 1.3. familiar (În forma aiurire) Amețire, derutare a cuiva prin vorbe. MDA2
etimologie:
  • vezi aiura DEX '09 MDA2 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.