26 de definiții pentru bosumfla

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. (Fam.) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. – Et. nec.

bosumfla vr [At: BENGESCU, ap. TDRG / V: bus~, ~sâm~, bozu~, buzu~, boșu~, burs~, bors~ / Pzi: ~sumflu / E: nct] (Fam) A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele Si: (pop) drâmboia, îmbonța, îmbosăinta, îmbufna, îmbuzna.

bosumfla vb. I. refl. (fam.) A se supăra, luînd o înfățișare încruntată; a-și arăta nemulțumirea; a se îmbufna. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță (SADOV.). • prez.ind bosumflu. /probabil buză + umfla, prin contaminare; cf. fr. boursoufler „a se umfla”, „a se buhăi”.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea sau nemulțumirea printr-o înfățișare posomorită; a se îmbufna. Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. – Variantă: bozumfla vb. I.

BOSUMFLA, bosumflu, vb. I. Refl. A-și arăta supărarea printr-o înfățișare posomorîtă; a se îmbufna. – Din buză + umfla.

A SE BOSUMFLA mă bosumflu intranz. A deveni ursuz ca urmare a nemulțumirii de acțiunile sau vorbele cuiva. /Orig. nec.

bozumflà v. a-și umfla buzele și a sufla tare de necaz, a se mânia (mai ales de copii). [Din buză și umfla].

bosúnflu (mă), a -á v. refl. (rudă cu pv. botenflat, unflat, cat. botinflat, bucălat, b. bota, mînie, care pare să vie d. lat. botus, dim. bótulus, cîrnaț, și inflatus, unflat. Forma rom. presupune un lat. bosus. Cp. și cu fr bouder, a fi bosunflat). Fam. Mă supăr, mă mîniĭ: copiiĭ se bosunflă lesne. Adj. (bosunflat). Îmbufnat, supărat. V. bosomelnic, ghimpos, posomorît, buzat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bosumfla (a se ~) (fam., pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă bosumflu, 3 se bosumflă; conj. prez. 1 sg. să mă bosumflu, 3 să se bosumfle; imper. 2 sg. afirm. bosumflă-te; ger. bosumflându-mă

!bosumfla (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se bosumflă

bosumfla vb., ind. prez. 1 sg. bosumflu, 3 sg. și pl. bosumflă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drâmboi, (prin Bucov.) a se bârzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

BOSUMFLA vb. a se îmbufna, (reg.) a se drîmboi, (prin Bucov.) a se bîrzoia, (Transilv. și Maram.) a se dăbălăza, (Olt. și Ban.) a se îmbonța, (prin Munt.) a se răzbuza.

A se bosumfla ≠ a se înveseli, a se învioșa

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bosumfla (bosumflu, bosumflat), vb. – A se supăra, a se îmbufna, a strînge din buze. – Var. bozumfla, bosînfla, buzumfla. Prezența v. prov. boudenfla, prov. budenfi, și cat. botunflat, botinflat, indică existența unei compuneri romanice, întemeiată pe inflare (› rom. umfla) și pe *bottum (› rom. bot). Prin etimologie populară s-a făcut aproprierea de buz(e) umflate, cf. expresia a rămînea cu buzele umflate. După Moldovan 423, din tc. busul „sever, amenințător”, contaminat cu umfla.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A SE BOSUMFLA a face bot, a pune botul / ciuperca.

Intrare: bosumfla
verb (V90)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bosumfla
  • bosumflare
  • bosumflat
  • bosumflatu‑
  • bosumflând
  • bosumflându‑
singular plural
  • bosumflă
  • bosumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bosumflu
(să)
  • bosumflu
  • bosumflam
  • bosumflai
  • bosumflasem
a II-a (tu)
  • bosumfli
(să)
  • bosumfli
  • bosumflai
  • bosumflași
  • bosumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumfla
  • bosumflă
  • bosumflase
plural I (noi)
  • bosumflăm
(să)
  • bosumflăm
  • bosumflam
  • bosumflarăm
  • bosumflaserăm
  • bosumflasem
a II-a (voi)
  • bosumflați
(să)
  • bosumflați
  • bosumflați
  • bosumflarăți
  • bosumflaserăți
  • bosumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bosumflă
(să)
  • bosumfle
  • bosumflau
  • bosumfla
  • bosumflaseră
verb (V90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • busumfla
  • busumflare
  • busumflat
  • busumflatu‑
  • busumflând
  • busumflându‑
singular plural
  • busumflă
  • busumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • busumflu
(să)
  • busumflu
  • busumflam
  • busumflai
  • busumflasem
a II-a (tu)
  • busumfli
(să)
  • busumfli
  • busumflai
  • busumflași
  • busumflaseși
a III-a (el, ea)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumfla
  • busumflă
  • busumflase
plural I (noi)
  • busumflăm
(să)
  • busumflăm
  • busumflam
  • busumflarăm
  • busumflaserăm
  • busumflasem
a II-a (voi)
  • busumflați
(să)
  • busumflați
  • busumflați
  • busumflarăți
  • busumflaserăți
  • busumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • busumflă
(să)
  • busumfle
  • busumflau
  • busumfla
  • busumflaseră
verb (VT90)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bozumfla
  • bozumflare
  • bozumflat
  • bozumflatu‑
  • bozumflând
  • bozumflându‑
singular plural
  • bozumflă
  • bozumflați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bozumflu
(să)
  • bozumflu
  • bozumflam
  • bozumflai
  • bozumflasem
a II-a (tu)
  • bozumfli
(să)
  • bozumfli
  • bozumflai
  • bozumflași
  • bozumflaseși
a III-a (el, ea)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumfla
  • bozumflă
  • bozumflase
plural I (noi)
  • bozumflăm
(să)
  • bozumflăm
  • bozumflam
  • bozumflarăm
  • bozumflaserăm
  • bozumflasem
a II-a (voi)
  • bozumflați
(să)
  • bozumflați
  • bozumflați
  • bozumflarăți
  • bozumflaserăți
  • bozumflaseți
a III-a (ei, ele)
  • bozumflă
(să)
  • bozumfle
  • bozumflau
  • bozumfla
  • bozumflaseră
buzumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bosâmfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
bursumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
borsumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
boșumfla
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bosumfla, bosumfluverb

  • 1. familiar A-și manifesta supărarea încruntându-se și strângând buzele; a se îmbufna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Apoi, nu te bosumfla, femeie, îi spuse altul. PAS, L. I 125. DLRLC
    • format_quote Atunci de ce ne mai bosumflam pentru toate nimicurile? G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 260. DLRLC
    • format_quote Atunci n-am făcut nimica... s-a bosumflat Mînecuță. SADOVEANU, P. M. 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.