BISECTOARE, bisectoare, s. f. Dreaptă dusă din, vîrful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale.

BISECTOARE, bisectoare, s. f. Linie dreaptă dusă prin vîrful unui unghi și care împarte unghiul în două părți egale. – Din bisector.

BISECTOARE s.f. (Geom.) Dreaptă care pornește din vîrful unui unghi, pe care îl împarte în două părți egale. [< bisector, după fr. bissectrice].

BISECTOARE ~ f. Dreaptă care trece prin vârful unui unghi și îl împarte în două părți egale. [Sil. -toa-re] /<fr. bissecteur

bisector, ~oare [At: GEOM. SP. 18 / Pl: ~i / E: fr bissecteur] 1 sf Dreaptă care împarte un unghi în două părți egale. 2 an (Îs) Plan ~ Plan care împarte un diedru în două diedre egale. 3 a Care împarte în două diedre egale.

bisector, -oare (geom.) 1 adj. Care împarte în două părți egale, în două diedre egale. ◊ Plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. 2 s.f. Semidreaptă cu originea în vîrful unui unghi, interioară lui și formînd unghiuri congruente cu laturile acestuia. • pl. -ori, -oare. /<fr. bissecteur.

*BISECTOR I. adj. 📐 Care taie sau împarte în două părți egale: plan ~: dreaptă bisectoare. II. BISECTOARE, ⦿ BISECTRICE, BISECTRIȚĂ sf. Linia dreaptă, dusă prin creștet, care împarte unghiul în două părți egale (🖼 486): linia AB este bisectoarea unghiului (CAD.) [fr.].

BISECTOR, -OARE I. adj. care împarte în două părți egale. ◊ plan bisector = plan care împarte un unghi diedru în două diedre egale. II. s. f. semidreaptă cu originea în vârful unui unghi, interioară lui și formând unghiuri congruente cu laturile acestuia. (< fr. bissecteur)

bisectoare s. f., g.-d. art. bisectoarei; pl. bisectoare

bisectoare s. f., g.-d. art. bisectoarei; pl. bisectoare

bisectoare s. f., pl. bisectoare

bisectoare, pl. bisectoare

bisector adj. n., s. f., bisectoare, g.-d. art. bisectoarei; pl. n. și f. bisectoare