22 de definiții pentru bantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1) ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).

bantă sf [At: PANN, ap. HEM. 2467 / V: (reg) bean- / Pl: benți, bente / E: rs бант(a)] 1 Bandă2 (1). 2-3 Fâșie de pânză cusută (în locul gulerului sau) ca manșetă la cămașă. 4 (Înv) Bandă2 (3). 5 (Înv) Șină de metal cu care se strâng baloturile de mărfuri pentru expediere. 6 (Reg; îf beantă) Balama (la ușă). 7 (îrg; lpl) Cătușe.

bántă s.f. 1 Bandă2. 2 Fîșie de pînză cusută pe marginea gulerului și a mînecilor cămășilor. 3 (înv.) Șină de metal cu care se strîngeau baloturile de mărfuri pentru expediere. 4 (înv.; la pl.) Cătușe, obezi. • pl. benți, bente. /<rus. бант(а).

BANTĂ (pl. bente) sf. 1 Fășie (de pînză, de hîrtie, etc.): și lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o ~ de hîrtie (VLAH.) 2 Legătură, șină de fier, de oțel, etc. 3 pl. Obezi, fiare: să-l lege, să-i puie în bente și să-l ducă la zapciu (PANN.) 4 👕 Marginea de la gîtul sau mînecile unei cămăși: cîntărețul încheindu-și banta de la mîna dreaptă (DLVR.) [comp. pol. bant < germ. Band].

BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). ♦ Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. 2. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Din rus. bant(a).

BANTĂ2, benți și bente, s. f. 1. Bandă2 (1). Lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o bantă de hîrtie. VLAHUȚĂ, la TDRG. Pe mijlocul acestor tinichele [mașina] are cîte o bantă de metal. ALEXANDRESCU, la TDRG. 2. Fîșiuță de pînză cusută pe marginea gulerului și mînecilor cămășii, servind pe alocuri, la țară, de guler și de manșetă. Cîntărețul se făcu negru-verde și răspunse, încheindu-și banta de la mîna dreaptă... DELAVRANCEA, V. V. 23. 3. (La pl.; învechit) Cătușe, fiare, obezi. De ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l puie-n bente și să-l ducă la zapciu? PANN, la HEM.

BANTĂ, benți, s. f. 1. Bandă2 (1). 2. Fîșie de pînză cusută pe marginea gulerului și mînecilor cămășii; p. ext. guler; manșetă. 3. (Înv.; la pl.) Cătușe, obezi. [Pl. și: bente] – Rus bant(a).

BANTĂ benți f. 1) v. BANDĂ2. 2) (în portul popular) Fâșie de pânză, cusută pe marginea gulerului și a mânecii cămășii. [Pl. și bente] /<rus. bant[a]

bantă f. 1. (pl. benți) marginea de sus la o cămașă sau rochie; 2. cearcăn ce împresoară și mărginește piepții sau mânecile unei cămăși; 3. (pl. bente) fiare, lanțuri: să-l puie în bente și să-l ducă la zapciu PANN. [Sas. BANT = nemț. BAND].

bántă f., pl. bente și bențĭ (rut. pol. bant, sas. bant, germ. band. V. bandă și pantă). Bandă, fășie la mînecă, la marginea haĭneĭ. Vechĭ. Lanțurĭ, cătușĭ.

peantă[1] sf vz bantă

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

BEANTĂ (pl. bente) sf. Trans. Tîțînă [BANTĂ].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bantă s.f., g.-d. art. benții; pl. benți / bente

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BANTĂ s. 1. v. bandă. 2. bată.

BANTĂ s. 1. bandă, fîșie, ștraif. (~ la o mînecă.) 2. bată. (~ la o cămașă.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bantă (benți), s. f. – Laț, fîșie, bridă, lanț. Dim. bendiță, bentiță, s. f. (dim. de la bantă). Rus. bant, pol. bant, din germ. Band (DAR), cf. bandă. Se confundă uneori acest ultim cuvînt: o bantă de hîrtie (Vlahuță), în loc de o bandă de hîrtie.

Intrare: bantă
bantă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F66)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bantă
  • banta
plural
  • benți
  • bențile
genitiv-dativ singular
  • benți
  • benții
plural
  • benți
  • benților
vocativ singular
plural
bantă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bantă
  • banta
plural
  • bente
  • bentele
genitiv-dativ singular
  • bente
  • bentei
plural
  • bente
  • bentelor
vocativ singular
plural
peantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
beantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bantă, bențisubstantiv feminin

  • 1. Bandă. DEX '09 DLRLC
    sinonime: bandă diminutive: bentiță
    • format_quote Lecția îi va ieși din gură ca scrisă pe o bantă de hîrtie. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
    • format_quote Pe mijlocul acestor tinichele [mașina] are cîte o bantă de metal. ALEXANDRESCU, la TDRG. DLRLC
    • 1.1. Fâșie de pânză cusută pe marginea gulerului și a mânecilor cămășii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cîntărețul se făcu negru-verde și răspunse, încheindu-și banta de la mîna dreaptă... DELAVRANCEA, V. V. 23. DLRLC
  • 2. învechit (la) plural Cătușe, obezi, fiare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De ce nu l-a prins viu, Să-l lege, să-l puie-n bente și să-l ducă la zapciu? PANN, la HEM. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.