19 definiții pentru antimoniu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

antimoniu sms [At: PONI, CH. 30/10 / V: -ie / E: fr antimoine, lat antimonium] Metaloid de culoare albă-cenușie folosit în industrie Si: stibiu.

*ANTIMONIU sbst. 🔬 Metal alb-albăstruiu foarte lucitor și cu țesătură lameloasă; se găsește în natură mai ales în stare de sulfură (stibină), iar în Algeria sub formă de oxid de antimoniu cristalizat; alchimiștii îi atribuiau proprietăți miraculoase și-l făceau să joace un rol însemnat în seria metalelor: e întrebuințat în aliagiu (20% antimoniu, 80% plumb) pentru turnarea caracterelor de tipar [fr. antimoine].

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie; stibiu. – Din fr. antimoine, lat. antimonium.

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare albă-argintie, cu aspect metalic, care intră în componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria metalurgică, chimică și farmaceutică; stibiu.

ANTIMONIU s. n. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu numeroase folosiri în industrie. – Fr. antimoine (lat. lit. antimonium).

ANTIMONIU s.n. Metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic folosit la diferite aliaje; stibiu. [Pron. -niu. / < it. antimoniu, cf. fr. antimoine, germ. Antimon < ar. ithmid].

ANTIMONIU s. n. metaloid alb-cenușiu cu aspect metalic, folosit în aliaje; stibiu. (< germ. Antimon, lat. antimonium)

ANTIMONIU n. Metaloid alb-cenușiu, casant, folosit în industrie, în componența unor aliaje, în poligrafie, în industria cauciucului; stibiu. [Sil. -niu] /<lat. antimonium

antimoniu n. metal alb lucitor, asemenea arsenicului, numit și sarea pisicei; formează împreună cu plumbul compozițiunea literelor de tipar.

*antimóniŭ n. (mlat. antimonium, care se află la Constantin Africanu, d. vgr. anti, contra, și fr. moine, monah, călugăr, fiind-că alchimistu Vasile Valentin, stareț de mînăstire în sec. 15, văzînd că porciĭ se îngrașă cu niște aliaj de antimoniŭ și arsenic, a dat acest aliaj și celor-lalțĭ călugărĭ, care slăbiră orĭ muriră. Deci acest metal e „contra călugărilor”). Chim. Stibiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

antimoniu (stibiu) [niu pron. nĭu] s. n., art. antimoniul; simb. Sb

antimoniu [niu pron. nĭu] s. n., art. antimoniul; simb. Sb

antimoniu s. n. [-niu pron. -niu], art. antimoniul; simb. Sb

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ANTIMONIU s. (CHIM.) stibiu, (înv.) sârmea, surmă.

ANTIMONIU s. (CHIM.) stibiu, (înv.) sîrmea, surmă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ANTIMÓNIU (< germ., lat. m.) s. n. Element chimic (Sb; nr. at. 51, m. at. 121,75, p. t. 630 °C, p. f. 1.645 °C), semimetalic, întrebuințat în tehnică sub formă de aliaje; stibiu. A fost descoperit de chimistul german J. Thölde în 1450.

Intrare: antimoniu
  • pronunție: antimonĭu
substantiv neutru (N56)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • antimoniu
  • antimoniul
  • antimoniu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • antimoniu
  • antimoniului
plural
vocativ singular
plural
Sb simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Sb
antimonie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

antimoniusubstantiv neutru

  • 1. Metaloid de culoare albă-cenușie, cu aspect metalic, casant, care intră în componența a diverse aliaje; se folosește în stare liberă și în combinații, în industria metalurgică, chimică și farmaceutică. DEX '09 DLRLC MDA2 DN
  • comentariu simbol Sb DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.