*ANTIMONIU sbst. 🔬 Metal alb-albăstruiu foarte lucitor și cu țesătură lameloasă; se găsește în natură mai ales în stare de sulfură (stibină), iar în Algeria sub formă de oxid de antimoniu cristalizat; alchimiștii îi atribuiau proprietăți miraculoase și-l făceau să joace un rol însemnat în seria metalelor: e întrebuințat în aliagiu (20% antimoniu, 80% plumb) pentru turnarea caracterelor de tipar [fr. antimoine].