18 definiții pentru alto (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALTO s. m., adj. invar. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. S. m., adj. invar. (Instrument de suflat) a cărui scară corespunde vocii de mai sus. 3. S. m. Violă1. – Din it., fr. alto.

alto sms [At: TIM. POPOVICI, D. M. / E: it alto] 1 (Muz) Registru vocal la femei și copii, situat, ca înălțime, între vocea de sopran și cea de tenor. 2 Partea din cor care cântă cu asemenea voce. 3 Instrument muzical cu tonalitate alto. 4-5 (Parte din) partitură pentru alto (1). 6 Violă1.

*ALTO sm. 🎼 1 Voce mai gravă de femei sau de copii, intermediară între sopran și tenor 2 Partea cîntată cu asemenea voce într’un cor 3 Instrument de muzică (🖼 85) [it.].

ALTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus. 3. Violă1. – Din it., fr. alto.

ALTO s. m. 1. Voce feminină sau de copil, cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă.

ALTO s. m. 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. 2. Violă. – It. alto (fr. alto).

ALTO s.m. (Muz.) 1. Voce omenească cu timbru grav, pe un registru între sopran și tenor. 2. Violă. ♦ Instrument de alamă analog saxhornului. [< it., fr. alto].

ALTO s. m. 1. voce omenească cu timbru grav, între sopran și tenor. 2. instrument de suflat cu registre corespunzătoare acestei voci. 3. violă. (< it. alto)

ALTO m. 1) Voce de femeie sau de copil cu timbru grav, situată, ca registru, între sopran și tenor. 2) Instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii menționate. 3) Instrument muzical asemănător cu vioara, având dimensiuni mai mari și sunete mai grave; violă. /<it., fr. alto

*álto n. (cuv. it. care înseamnă „înalt”). Muz. Voce femeĭască orĭ copilărească maĭ gravă, între sopran și tenor (numită maĭ des contralto). Parte cîntată cu această voce în cor. Un fel de vioară și de trompetă maĭ mare.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

alto (cuv. it.; < lat. altus „înalt”) 1. Voce (1) feminină gravă, având întinderea întinderea sol3-mi5 plasată în corul* mixt între sopran (1) și tenor (1). ♦ În repertoriul de operă*, vocii soliste de a. îi corespunde vocea de mezzosoprană* și de contralto*. 2. Termen asociat cu diverse instr. (ca sax., saxhornul* ș.a.) și care desemnează instr. care au întinderea corespunzătoare registrului mediu (do3-sol5 aprox.). 3. Denumirea fr. a violei*. 4. Cheie de a., denumire a cheii* de do* de pe linia a treia a portativului*. 5. Vocea (2) a doua, după sopran (3), în structura multivocală* (armonică, polif.) actuală; în polif. primitivă, a. a fost – conform etimologiei – o voce înaltă, situată deasupra tenorului (2).

Intrare: alto (s.m.)
alto1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N77)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alto
  • altoul
  • altou‑
plural
  • alto
genitiv-dativ singular
  • alto
  • altoului
plural
  • alto
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alto, altosubstantiv neutru

  • 1. Voce (de femeie sau de copil) cu timbru grav, situată ca registru între sopran și tenor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. Instrument de suflat a cărui scară corespunde vocii de mai sus. DEX '09 MDN '00
    • diferențiere Instrument de alamă analog saxhornului. DN
  • 3. Violă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: violă
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.