3 definiții pentru alaiu

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALAIU (pl. -aiuri) sn. 1 Mulțime de persoane care urmează pe cineva spre a-i face cinste, spre a-l sărbători: ~ mare și muzici și călăreți însoțesc pîn’ la corabie pe tînărul musafir (VLAH.) 2 Pr. ext. Gloată gălăgioasă strînsă în jurul cuiva sau care se ia după cineva: cum văzură alaiul cu care venea fata săracului, se repeziră la dînsa (ISP.); se zice de asemenea despre o haită de cîini mai ales, cari însoțesc pe cineva cu lătrăturile lor: Din depărtare deodată se auzi un cimpoiu Făcîndu-i ~ toți cîinii cu lătratul din ’napoi (PANN.) 3 🎖️ Ordine de bătaie, trupe în linie; trupă, regiment, escadron; paradă militară, în spec. pompa militară cu care se întîmpina la intrarea în țară noul Domn sau altă persoană de seamă, venită cu vre-o misiune politică pe lîngă Domn: la alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cal arăpeșt (I.-GH.) [tc. alay].

alaiu n. 1. pompă, paradă: îl petrecu cu cinste și alaiu; 2. (ironic) gălăgie, țipete multe: făcând alaiu toți câinii PANN; 3. cortej: alaiu domnesc; 4. convoiu de înmormântare: un alaiu de jale. [Turc. ALAY, regiment, parada unui regiment, pompă domnească: termen tehnic militar cu sensul generalizat în limba modernă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: alaiu
substantiv neutru (N49)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alaiu
  • alaiul
plural
  • alaiuri
  • alaiurile
genitiv-dativ singular
  • alaiu
  • alaiului
plural
  • alaiuri
  • alaiurilor
vocativ singular
plural