alai sn [At: NECULCE, ap. LET. I, 269/35 / V: h~ / Pl: ~uri (rar) / E: tc alay] 1 (Înv) Suită care întovărășea sau întâmpina un domnitor. 2 Mulțime de oameni care însoțește o ceremonie, o persoană de seamă etc. 3 Mulțime de oameni care se ia după cineva. 4 (Pex) Gălăgie provocată de alai (3). 5 Ceartă cu vorbe injurioase. 6 (Îlav) Cu (sau în) ~ Cu solemnitate.