ALAIU (pl. -aiuri) sn. 1 Mulțime de persoane care urmează pe cineva spre a-i face cinste, spre a-l sărbători: ~ mare și muzici și călăreți însoțesc pîn’ la corabie pe tînărul musafir (VLAH.) ¶ 2 Pr. ext. Gloată gălăgioasă strînsă în jurul cuiva sau care se ia după cineva: cum văzură alaiul cu care venea fata săracului, se repeziră la dînsa (ISP.); se zice de asemenea despre o haită de cîini mai ales, cari însoțesc pe cineva cu lătrăturile lor: Din depărtare deodată se auzi un cimpoiu Făcîndu-i ~ toți cîinii cu lătratul din ’napoi (PANN.) ¶ 3 🎖️ ‡Ordine de bătaie, trupe în linie; trupă, regiment, escadron; paradă militară, în spec. pompa militară cu care se întîmpina la intrarea în țară noul Domn sau altă persoană de seamă, venită cu vre-o misiune politică pe lîngă Domn: la alaiuri, boierii cei mari mergeau călări pe cal arăpeșt (I.-GH.) [tc. alay].