7 definiții pentru păcănitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PĂCĂNITURĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
PĂCĂNITURĂ, păcănituri, s. f. Păcănire. – Păcăni + suf. -tură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
păcănitură sf [At: SANDU-ALDEA, U. P. 31 / Pl: ~ri / E: păcăni + -tură] (Rar) Păcăneală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
păcănitură s. f., g.-d. art. păcăniturii; pl. păcănituri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PĂCĂNITURĂ s. v. păcănit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂCĂNITURĂ s. păcăneală, păcănire, păcănit, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcăneală, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ de mitralieră.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
păcănitură, păcăniturisubstantiv feminin
etimologie:
- Păcăni + sufix -tură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.