ȘULER, șuieri, s. m. (Înv. și reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

șuler¹ sm [At: SCL 1958, 240 / A și: ~Ier / Pl: ~i / E: rs, ucr шулер] 1 (Mol; înv) Trișor la jocul de cărți. 2 (Mol; înv) Șarlatan. 3 (Reg) Vagabond. 4 (Reg; dep) Om sărac.

ȘULER, șuleri, s. m. (Reg.) Trișor; șarlatan. – Din rus. šuler.

ȘULER, șuieri, s. m. (Mold., învechit) Persoană care înșală la jocul de cărți (v. trișor); p. ext. termen de ocară pentru oameni (v. ticălos, păcătos). Care vra să zică, tu ești stăpîn aici, și eu îs de haimana?... Ghidi, șuier viclean! ALECSANDRI, T. 840.

ȘULER șuleri m. reg. Persoană care trișează la, jocul de cărți; trișor. /<rus. šuler

șúler (orĭ -ér?) m. (rus. šúler, pol. szuler, id. Cp. cu germ. schüler, școlar). Est. Rar. Înșelător la jocu de cărțĭ. V. balamut, măsluĭesc.

șuler (trișor) (înv., reg.) s. m., pl. șuleri

șuler (înv., reg.) s. m., pl. șuleri

șuler s. m., pl. șuleri

ȘULER s. v. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, șnapan.

șuler s. v. ESCROC. HOȚ. IMPOSTOR. ÎNȘELĂTOR. PUNGAȘ. ȘARLATAN. ȘNAPAN.

șuler (-ri), s. m. – Escroc, trișor. Pol. szuler, rus. šuler, ceh. šular (Cihac, II, 396; Sanzewitsch 210), probabil de origine germ. – Der. șulerie, s. f. (înșelătorie, escrocherie, pungășie).