ȘIROIRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi² și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi².

șiroire sf [At: POLIZU, 556 / V: (reg) ~rui~, șurui~ / Pl: ~ri / E: șiroi³] 1 Curgere cu repeziciune și cu zgomot a unei ape Si: (reg) șuroială (1), șuruit (1), șuruitură¹ (1). 2 (Pex) Prelingere în șuvițe (4) (abundente) a unui lichid de undeva sau din ceva Si: (reg) șuroială (2), șuruit (2), șuruitură¹ (2). 3 (Glg) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă.

ȘIROIRE, șiroiri, s. f. 1. Acțiunea de a șiroi² și rezultatul ei. 2. (Geol.) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă; spălare. – V. șiroi².

ȘIROIRE s. f. 1. Acțiunea de a șiroi. 2. Fenomen de eroziune superficială, provocatde firișoarele de apă care provin din precipitații și care se scurg pe un teren în pantă.

ȘIROIRE ~i f. 1) v. A ȘIROI. 2) geol. Eroziune superficială a solului cauzată de scurgerile de apă care provin din precipitații. /v. a șiroi

șiruire² sf vz șiroire

șuruire sf vz șiroire

șiroire s. f., g.-d. art. șiroirii; pl. șiroiri

șiroire s. f., g.-d. art. șiroirii; pl. șiroiri

șiroire s. f., g.-d. art. șiroirii; pl. șiroiri

ȘIROIRE s. v. eroziune.

ȘIROIRE s. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, roadere, săpare, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.)