șiroire sf [At: POLIZU, 556 / V: (reg) ~rui~, șurui~ / Pl: ~ri / E: șiroi³] 1 Curgere cu repeziciune și cu zgomot a unei ape Si: (reg) șuroială (1), șuruit (1), șuruitură¹ (1). 2 (Pex) Prelingere în șuvițe (4) (abundente) a unui lichid de undeva sau din ceva Si: (reg) șuroială (2), șuruit (2), șuruitură¹ (2). 3 (Glg) Fenomen de eroziune superficială, provocat de firișoarele de apă care provin din precipitații atmosferice și care se scurg pe un teren în pantă.