6 definiții pentru roadere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROÁDERE, roaderi, s. f. Acțiunea de a (se) roade și rezultatul ei. – V. roade.

ROÁDERE, roaderi, s. f. Acțiunea de a (se) roade și rezultatul ei. – V. roade.

ROÁDERE s. f. Acțiunea de a (se) roade. Toarcerea greierului, roaderea cariului, iată atîtea și atîtea imagini. GHEREA, ST. CR. I 140.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

roádere s. f., g.-d. art. roáderii; pl. roáderi

roádere s. f., g.-d. art. roáderii; pl. roáderi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROÁDERE s. 1. degradare, deteriorare, ponosire, stricare, tocire, uzare, (rar) ponoseală. (~ hainelor, prin purtare.) 2. v. eroziune. 3. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mâncătură, rosătură. (S-a produs o adâncă ~ în sol.) 4. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 5. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)

ROADERE s. 1. (GEOGR., GEOL.) erodare, eroziune, săpare, șiroire, (fig.) spălare. (Proces de ~ a solului de către ape.) 2. (GEOGR., GEOL.; concr.) coroziune, erodare, eroziune, (pop.) mîncătură, rosătură. (S-a produs o adîncă ~ în sol.) 3. măcinare, săpare, săpat. (~ malului de către ape.) 4. frecare, rosătură. (~ pantofilor.)

Intrare: roadere
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • roadere
  • roaderea
plural
  • roaderi
  • roaderile
genitiv-dativ singular
  • roaderi
  • roaderii
plural
  • roaderi
  • roaderilor
vocativ singular
plural