ÎNVELI, † ÎNVĂLI (-lesc) I. vb. tr. 1 A înfășura: tăia tata porcul și-l pîrlea și-l opărea și-l învălea iute cu paie, de-l înnădușea (CRG.); Ⓕ: el o învăli într’o căutătură de-o nespusă înduioșare (VLAH.) ¶ 2 Trans. spec. A îmbrobodi mireasa, gătind-o ca nevastă: mireasa cînd pleacă la biserică, pune o cunună pe cap, pe care n’o aruncă, pînă ce n’o învălesc, adică pînă ce n’o împodobesc ca nevastă (MAR.) ¶ 3 ⛓ A înfășura urzeala pe sulul dinapoi al războiului ¶ 4 A acoperi, a întinde ceva pe deasupra ca să se ascundă sau să se adăpostească un lucru; ~ focul, a-l acoperi cu cenușă: în sobă arsese un foc strașnic, îl învăluisem și astupasem, căci era ger afară (CRG.); ~ o casă cu tinichea, cu șindrilă. II. vb. refl. 1 A se înfășura; Ⓕ: pe înserate, cînd se învălea ziua cu noaptea... iaca numai că iese Crăișorul babei (MERA) ¶ 2 Trans. spec. A se îmbrobodi mireasa: în timpul acesta mireasa se învălește ca nevastă (PĂC.) ¶ 3 ⛓ A se înfășura (urzeala) pe sulul dinapoi al războiului: sulul împrejurul căruia se învălește coarda (LIUB.) ¶ 4 A se acoperi [vsl. valiti].