opțiuni
  • info

13 definiții pentru întrebător

din care

Explicative DEX

ÎNTREBĂTOR, -OARE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător.

ÎNTREBĂTOR, -OARE, întrebători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care întreabă, care exprimă o întrebare; interogativ. – Întreba + suf. -ător.

întrebător, ~oare [At: ANON. CAR. / Pl: ~i, ~oare / E: întreba + -(ă)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care întreabă (1). 3-4 a, av (Într-un mod) care exprimă o întrebare. 5-6 smf, a (Persoană) care interoghează. 7-8 av, a (Într-un mod) care cercetează. 9 sn Interogatoriu. 10 a (Grm) Interogativ. 11 a (Înv; îs) Propoziție ~oare Propoziție interogativă. 12 a (Înv; îs) Punct ~ Semn de întrebare (3).

ÎNTREBĂTOR, -OARE, întrebători, -oare, adj. (Mai ales despre privire) Care pare a pune o întrebare, care cercetează; interogativ, iscoditor. Își aruncară unii altora priviri și mai întrebătoare. PAS, Z. IV 74. Stăpînul locului se înfățișă cu zîmbet larg, întrebător de pofta mușteriilor. SADOVEANU, O. I S09. Își îndreptă privirea către colonel, întrebătoare, asemenea școlarului care stie lecția. SAHIA, N. 77. ◊ (Adverbial) De două ori unul din tineri a întors capul spre mine și s-a uitat întrebător. SAHIA, U.R.S.S. 62. Indică mosafirului un scaun aproape de dînsul și apoi se uită la fiul său, întrebător. REBREANU, R. I 81.

ÎNTREBĂTOR ~oare (~ori, ~oare) și adverbial Care întreabă; care exprimă o întrebare; cu nedumerire; interogativ. Privire ~oare. A se uita ~. /a întreba + suf. ~ător

întrebător a. interogativ.

Ortografice DOOM

întrebător adj. m., pl. întrebători; f. sg. și pl. întrebătoare

întrebător adj. m., pl. întrebători; f. sg. și pl. întrebătoare

întrebător adj. m., pl. întrebători; f. sg. și pl. întrebătoare

Argou

întrebător, întrebători s. m. (intl.) 1. anchetator. 2. procuror. 3. judecător.

Sinonime

ÎNTREBĂTOR adj. v. interogativ.

ÎNTREBĂTOR adj. interogativ. (Ton ~.)

SEMN ÎNTREBĂTOR s. v. semnul întrebării.

semn întrebător s. v. SEMNUL ÎNTREBĂRII.

Intrare: întrebător
întrebător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrebător
  • ‑ntrebător
  • întrebătorul
  • întrebătoru‑
  • ‑ntrebătorul
  • ‑ntrebătoru‑
  • întrebătoare
  • ‑ntrebătoare
  • întrebătoarea
  • ‑ntrebătoarea
plural
  • întrebători
  • ‑ntrebători
  • întrebătorii
  • ‑ntrebătorii
  • întrebătoare
  • ‑ntrebătoare
  • întrebătoarele
  • ‑ntrebătoarele
genitiv-dativ singular
  • întrebător
  • ‑ntrebător
  • întrebătorului
  • ‑ntrebătorului
  • întrebătoare
  • ‑ntrebătoare
  • întrebătoarei
  • ‑ntrebătoarei
plural
  • întrebători
  • ‑ntrebători
  • întrebătorilor
  • ‑ntrebătorilor
  • întrebătoare
  • ‑ntrebătoare
  • întrebătoarelor
  • ‑ntrebătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrebător, întrebătoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care întreabă, care exprimă o întrebare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: interogativ iscoditor
    • format_quote Își aruncară unii altora priviri și mai întrebătoare. PAS, Z. IV 74. DLRLC
    • format_quote Stăpînul locului se înfățișă cu zîmbet larg, întrebător de pofta mușteriilor. SADOVEANU, O. I S09. DLRLC
    • format_quote Își îndreptă privirea către colonel, întrebătoare, asemenea școlarului care știe lecția. SAHIA, N. 77. DLRLC
    • format_quote De două ori unul din tineri a întors capul spre mine și s-a uitat întrebător. SAHIA, U.R.S.S. 62. DLRLC
    • format_quote Indică mosafirului un scaun aproape de dînsul și apoi se uită la fiul său, întrebător. REBREANU, R. I 81. DLRLC
etimologie:
  • Întreba + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „întrebător” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3