ÎNTREBĂTOR, -OARE, întrebători, -oare, adj. (Mai ales despre privire) Care pare a pune o întrebare, care cercetează; interogativ, iscoditor. Își aruncară unii altora priviri și mai întrebătoare. PAS, Z. IV 74. Stăpînul locului se înfățișă cu zîmbet larg, întrebător de pofta mușteriilor. SADOVEANU, O. I S09. Își îndreptă privirea către colonel, întrebătoare, asemenea școlarului care stie lecția. SAHIA, N. 77. ◊ (Adverbial) De două ori unul din tineri a întors capul spre mine și s-a uitat întrebător. SAHIA, U.R.S.S. 62. Indică mosafirului un scaun aproape de dînsul și apoi se uită la fiul său, întrebător. REBREANU, R. I 81.