iscoditor, ~oare [At: COD. VOR. 161/4 / Pl: ~i, ~oare / E: iscodi + -tor] 1 a (Înv) Care caută să obțină ceva. 2-3 smf, a (Persoană) care caută să înțeleagă, să afle, să observe cu de-amănuntul. 4-5 a, av (Care este) bănuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret Si: (înv) iscodaci (1-2). 8-9 smf, a (Persoană) care inventează Si: născocitor, (înv) iscodaci (3-4). 10-11 av, a (Într-un mod) curios. 12 a (Prt) Care răspândește minciuni.

ISCODITOR, -OARE, iscoditori, -oare, adj. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; dornic de a ști. Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ♦ (Adverbial) Cu bănuială, bănuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ♦ Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoare – tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142.

ISCODITOR¹ adv. 1) Cu bănuială; bănuitor. 2) Cu atenție deosebită. /a iscodi + suf. ~tor

ISCODITOR² ~oare (~ori, ~oare) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + suf. ~itor

iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. fig. urzitor: iscoditori de desbinări OD.

iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv.

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

ISCODITOR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)

ISCODITOR adj., adv. 1. adj. atent, cercetător, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. adj. ager, clarvăzător, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (O minte ~.) 3. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~; privește ~.)