12 definiții pentru iscoditor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ISCODITOR, -OARE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.

ISCODITOR, -OARE, iscoditori, -oare, adj. 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. ♦ (Adverbial) Bănuitor. 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. 3. Care inventează; născocitor. – Iscodi + suf. -tor.

iscoditor, ~oare [At: COD. VOR. 161/4 / Pl: ~i, ~oare / E: iscodi + -tor] 1 a (Înv) Care caută să obțină ceva. 2-3 smf, a (Persoană) care caută să înțeleagă, să afle, să observe cu de-amănuntul. 4-5 a, av (Care este) bănuitor. 6-7 smf, a (Persoană) care pune întrebări insistente (pentru a se informa sau) căutând să descopere un secret Si: (înv) iscodaci (1-2). 8-9 smf, a (Persoană) care inventează Si: născocitor, (înv) iscodaci (3-4). 10-11 av, a (Într-un mod) curios. 12 a (Prt) Care răspândește minciuni.

ISCODITOR, -OARE, iscoditori, -oare, adj. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; dornic de a ști. Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. ♦ (Adverbial) Cu bănuială, bănuitor. Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. ♦ Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoaretot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142.

ISCODITOR1 adv. 1) Cu bănuială; bănuitor. 2) Cu atenție deosebită. /a iscodi + suf. ~tor

ISCODITOR2 ~oare (~ori, ~oare) 1) Care iscodește; ispititor. 2) (despre privire) Care cercetează în mod insistent. / a iscodi + suf. ~itor

iscoditor a. și m. 1. care caută să afle, născocitor; 2. fig. urzitor: iscoditori de desbinări OD.

iscoditór, -oáre adj. Care iscodește, spionează. Care inventează, inventator. Inventiv.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

iscoditor adj. m., pl. iscoditori; f. sg. și pl. iscoditoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ISCODITOR adj., adv. 1. adj. v. atent. 2. adj. v. perspicace. 3. adj. v. inventiv. 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.)

ISCODITOR adj., adv. 1. adj. atent, cercetător, pătrunzător, scormonitor, scotocitor, scrutător, sfredelitor, străpungător. (Un ochi ~.) 2. adj. ager, clarvăzător, observator, pătrunzător, perspicace, scormonitor, scrutător, sfredelitor, străbătător, subtil, (livr.) penetrant, sagace, (fig.) ascuțit. (O minte ~.) 3. adj. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscusit, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 4. adj., adv. bănuitor, pieziș. (Privire ~; privește ~.)

Intrare: iscoditor
iscoditor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscoditor
  • iscoditorul
  • iscoditoru‑
  • iscoditoare
  • iscoditoarea
plural
  • iscoditori
  • iscoditorii
  • iscoditoare
  • iscoditoarele
genitiv-dativ singular
  • iscoditor
  • iscoditorului
  • iscoditoare
  • iscoditoarei
plural
  • iscoditori
  • iscoditorilor
  • iscoditoare
  • iscoditoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

iscoditor, iscoditoareadjectiv

  • 1. Care caută să pătrundă cu mintea, să afle, să observe cu de-amănuntul; care spionează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ochii furierului și ai lui Isidor Abramovici s-au întîlnit iarăși, iscoditori și înfrigurați. SAHIA, N. 72. DLRLC
    • format_quote Ochii negri, ce-i sclipeau în cap umezi, șireți și iscoditori. VLAHUȚĂ, O. A. 111. DLRLC
    • format_quote La tot pasul, colinda noastră iscoditoare se oprește, cu o plăcută și cuvioasă mirare, dinaintea acelor... falnice amintiri. ODOBESCU, S. A. 236. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu bănuială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bănuitor
      • format_quote Zise privindu-l iscoditor pe fiul său: O plecat But din sat. DUMITRIU, N. 173. DLRLC
  • 2. Care pune cuiva întrebări insistente pentru a se informa, care caută să descoasă pe cineva. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Babele – cîtu-s ele de-a dracului, de prefăcute și iscoditoare – tot nu l-au putut face să se însoare. CREANGĂ, P. 142. DLRLC
    • diferențiere Care se pricepe să descoasă pe cineva, să scoată, să afle totul de la cineva. DLRLC
  • 3. Care inventează. DEX '09 DEX '98
    sinonime: născocitor
etimologie:
  • Iscodi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.