opțiuni
  • info

7 definiții pentru îngăimare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGĂIMARE, îngăimări, s. f. Faptul de a (se) îngăima; îngăimeală. – V. îngăima.

ÎNGĂIMARE, îngăimări, s. f. Faptul de a (se) îngăima; îngăimeală. – V. îngăima.

îngăimare sf [At: CANTEMIR, IST. 50 / Pl: ~mări / E: îngăima] 1 (Înv) Purtare cu vorba. 2 Vorbire confuză. 3 (Pop) Înșirare a prea multor vorbe. 4 (Pop) Activitate făcută de mântuială Si: (înv) îngălare (5). 5 (Înv) Tărăgănare a lucrurilor. 6 (Reg) Îndoială. 7 (Reg) Șovăire. 8 (Reg) Pregetare. 9 (Înv) Punere a cuiva în încurcătură. 10 (Înv) Aflare în impas. 11 Fredonare a unei melodii.

ÎNGĂIMARE, îngăimări, s. f. Faptul de a (se) îngăima. 1. Vorbire nedeslușită, confuză. Îngemănate pașnic în suflet mi-au rămas... îngăimări de rugă și șoapte. LESNEA, I. 62. 2. Ezitare, nehotărîre. Se vor mira de prudenta noastră îngăimare. ODOBESCU, S. III 450. – Pronunțat: -găi-.

ÎNGĂIMARE s.f. (Mold .) Nedumerire, încurcătură. Ce să răspunsă cu toții în îngăimare sta. CANTEMIR, IST. Etimologie: îngăima. Vezi și îngăima, îngăimat, îngăimeală. Cf. aporie, învălătucitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngăimare (desp. -găi-) s. f., g.-d. art. îngăimării; pl. îngăimări

îngăimare (-găi-) s. f., g.-d. art. îngăimării; pl. îngăimări

îngăimare s. f. (sil. -găi-), g.-d. art. îngăimării; pl. îngăimări

Intrare: îngăimare
îngăimare substantiv feminin
  • silabație: în-găi- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngăimare
  • ‑ngăimare
  • îngăimarea
  • ‑ngăimarea
plural
  • îngăimări
  • ‑ngăimări
  • îngăimările
  • ‑ngăimările
genitiv-dativ singular
  • îngăimări
  • ‑ngăimări
  • îngăimării
  • ‑ngăimării
plural
  • îngăimări
  • ‑ngăimări
  • îngăimărilor
  • ‑ngăimărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngăimare, îngăimărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) îngăima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îngăimeală
    • 1.1. Vorbire nedeslușită, confuză. DLRLC
      • format_quote Îngemănate pașnic în suflet mi-au rămas... îngăimări de rugă și șoapte. LESNEA, I. 62. DLRLC
    • 1.2. Ezitare, nehotărâre. DLRLC
      sinonime: ezitare nehotărâre
      • format_quote Se vor mira de prudenta noastră îngăimare. ODOBESCU, S. III 450. DLRLC
etimologie:
  • vezi îngăima DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.