13 definiții pentru închinare

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCHINARE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.

ÎNCHINARE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. ♦ Dedicație. – V. închina.

închinare sf [At: VARLAAM, C. 335/2 / Pl: ~nări / E: închina] 1 Aplecare spre pământ Si: închinat1 (1), înclinare. 2 (Îvr) Adăpostire. 3 (Îvr) Odihnă. 4 Manifestare a evlaviei către divinitate prin practici religioase specifice fiecărui cult Si: închinat1 (4), (înv) închinăciune (1), închinătură (1). 5 Schițare a semnului crucii de către creștini Si: închinat1 (4), (înv) închinăciune (2), închinătură (2). 6 Rugare. 7 (Ccr) Rugăciune. 8 Adorare. 9 (Ccr) Devotament. 10 Consacrare. 11 Invocare, prin rugăciuni, a ajutorului ceresc împotriva unui spirit necurat Si: închinat1 (10), (înv) închinăciune (8), închinătură (8). 12 Aplecare în fața cuiva în semn de devotament Si: închinat1 (11), (înv) închinăciune (9), închinătură (9). 13 Aplecare în fața cuiva în semn de supunere Si: închinat1 (12), (înv) închinăciune, închinătură (10). 14 Declarare a supunerii Si: închinat1 (13), (înv) închinăciune (11), închinătură (11). 15 (Ccr) Supunere. 16 Capitulare. 17 Subjugare. 18 Recunoaștere a suzeranității cuiva Si: închinat1 (17) (înv) închinăciune (15), închinătură (15). 19 Acceptare a vasalității Si: închinat1 (18), (înv) închinăciune (16), închinătură (16). 20 (Nob) Asfințit al unui astru Si: închinat1 (19). 21 Predare a unui lucru în semn de supunere Si: închinat1 (20). 22 Predare a unei persoane ca prizonier Si: închinat1 (21). 23 Predare a unei cetăți Si: închinat1 (22), (înv) închinăciune (17), închinătură (17). 24 Semnare a capitulării unei țări Si: închinat1 (23), (înv) închinăciune (18), închinătură (18). 25-26 Aplecare (a capului) înaintea cuiva în semn de afecțiune, reverență, salut Si: închinat1 (24-25), (înv) închinăciune (19-20), închinătură (19-20). 27 Transmitere de salutări cuiva Si: închinat1 (26). 28 Mișcare a capului în semn de aprobare Si: închinat1 (27). 29 Aprobare. 30 Salutare. 31 Acceptare. 32 Convingere de adevărul unei idei combătute anterior Si: închinat1 (31). 33 Înfățișare înaintea cuiva cu daruri sau cu oferte Si: închinat1 (32), (înv) închinăciune (21), închinătură (21). 34 Ofertă. 35 Dedicație. 36 (Înv) Lăsare prin testament Si: închinat1 (35). 37 (Înv) Renunțare la o slujbă Si: închinat1 (36). 38 Subordonare a unei mănăstiri altei mănăstiri sau unei patriarhii Si: închinat1 (37). 39 Ridicare a paharului plin, ciocnindu-l cu paharul altor comeseni și făcând o urare Si: închinat1 (38), (înv) închinăciune (22), închinătură (22). 40 Ofrandă. 41 Toast. 42 (Pex) Chefuire.

ÎNCHINARE, închinări, s. f. Acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei. 1. Sentiment de evlavie, concretizat prin rugi către divinitate; rugăciune. Ducînd în inimi cîntec și-nchinare Călătoresc în sfînt convoi pioșii. CERNA, P. 35. Să te-apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare, Tocma-n timp de închinare? ALECSANDRI, P. P. 169. 2. Semn de respect către cineva, adesea manifestat printr-o plecăciune. Moțoc cînd te întreabă, răspunde cu-nchinare. ALECSANDRI, T. II 79. ♦ (Învechit) Supunere, predare, capitulare. Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți. EMINESCU, O. I 146. 3. Dedicație. Juni ostași ai țării mele... Vin acum... să v-aduc o închinare. ALECSANDRI, O. 247. 4. Ciocnire a paharelor cu vin etc. însoțită de o urare. V. toast. Se întorcea de la închinări de păhare. SADOVEANU, P. S. 48. Alecu Ruset dădu a se înțelege, mai mult printre închinări, cîteva lucruri. id. Z. C. 186.

închinare f. acțiunea de a (se) închina: 1. consacrațiune, dedicațiune; 2. salutare respectuoasă; 3. supunere; închinarea țării; 4. fig. smerenie: Moțoc când te ’ntreabă, răspunde cu închinare AL.

închináre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te închina.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

închinare s. f., g.-d. art. închinării; pl. închinări

închinare s. f., g.-d. art. închinării; pl. închinări

închinare s. f., g.-d. art. închinării; pl. închinări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCHINARE s. 1. v. rugăciune. 2. v. prosternare. 3. v. consacrare. 4. dedicație. (A scris o ~ pe o carte.)

ÎNCHINARE s. v. capitulare, predare.

ÎNCHINARE s. 1. (BIS.) închinăciune, rugă, rugăciune, (înv. și reg.) ocinaș, (înv.) molitvă, rugare, rugăminte. (Mergea la ~.) 2. înclinare, plecare, prosternare, (rar) prosternație. (~ adincă a cuiva în fața unei persoane.) 3. consacrare, dedicare, destinare, devotare. (~ vieții sale unei cauze nobile.) 4. dedicație. (A scris o ~ pe o carte.)

închinare s. v. CAPITULARE. PREDARE.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

închinare, închinări s. f. Acțiunea de a (se) închina și rezultatul ei. 1. Actul și forma de ascultare și de supunere totală și smerită unei puteri spirituale; rugăciune. ♦ Semn de respect către cineva, constând adesea dintr-o plecăciune. 2. Subordonare a unei m-ri altei m-ri. ♦ Dedicație. – Din închina.

Intrare: închinare
închinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • închinare
  • ‑nchinare
  • închinarea
  • ‑nchinarea
plural
  • închinări
  • ‑nchinări
  • închinările
  • ‑nchinările
genitiv-dativ singular
  • închinări
  • ‑nchinări
  • închinării
  • ‑nchinării
plural
  • închinări
  • ‑nchinări
  • închinărilor
  • ‑nchinărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

închinare, închinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) închina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Sentiment de evlavie, concretizat prin rugi către divinitate. DEX '09 DLRLC
      sinonime: rugăciune
      • format_quote Ducînd în inimi cîntec și-nchinare Călătoresc în sfînt convoi pioșii. CERNA, P. 35. DLRLC
      • format_quote Să te-apuci de plugărit, Tocma-n zi de sărbătoare, Tocma-n timp de închinare? ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
    • 1.2. Semn de respect către cineva, adesea constând dintr-o plecăciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Moțoc cînd te întreabă, răspunde cu-nchinare. ALECSANDRI, T. II 79. DLRLC
    • 1.3. învechit Capitulare, predare, supunere. DLRLC
      • format_quote Despre partea închinării însă, doamne, să ne ierți. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • 1.4. Dedicație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dedicație
      • format_quote Juni ostași ai țării mele... Vin acum... să v-aduc o închinare. ALECSANDRI, O. 247. DLRLC
    • 1.5. Ciocnire a paharelor cu vin etc. însoțită de o urare. DLRLC
      • format_quote Se întorcea de la închinări de păhare. SADOVEANU, P. S. 48. DLRLC
      • format_quote Alecu Ruset dădu a se înțelege, mai mult printre închinări, cîteva lucruri. SADOVEANU, Z. C. 186. DLRLC
etimologie:
  • vezi închina DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.